Crestinul care ingenuncheaza – aparitie editoriala gramma.ro

 

Iată o carte care, încă de la prima ediţie, a ajutat sute de mii de credincioşi să redescopere rugăciunea – cheia care deschide Cerul. Devenită una din lucrările clasice şi des citate despre rugăciune, cartea „Creştinul care îngenunchează“ este scrisă de un autor care a dorit să rămână anonim, undeva înainte de 1930. Ea răspunde, în cele 12 capitole, la câteva din cele mai cunoscute şi deseori puse întrebări care însoţesc viaţa de rugăciune a creştinului: „Cum ar trebui să mă rog?”, „Ce este rugăciunea?“ „Chiar trebuie să insist în rugăciune?” „Răspunde Dumnezeu întotdeauna rugăciunilor?” „Cine se poate ruga?”.
Atât prin învăţătura biblică profundă cât şi prin exemple edificatoare din viaţa misionarilor şi a predicatorilor, autorul subliniează încă o dată un adevărul de nestrămutat şi anume că toată creşterea spirituală – toate victoriile, increderea, pacea şi părtăşia cu Dumnezeu – vin doar din practicarea unei rugăciuni continue şi înflăcărate.

Cuprins
Prefața autorului
1. Marea nevoie a lui Dumnezeu
2. Promisiuni aproape incredibile
3. „Cere-Mi și-ți voi da!”
4. Cernerea semnelor
5. Ce este rugăciunea?
6. Cum să mă rog?
7. Chiar trebuie să agonizez?
8. Răspunde Dumnezeu întotdeauna la rugăciune?
9. Răspunsuri la rugăciune
10. Cum răspunde Dumnezeu la rugăciune?
11. Piedici în calea rugăciunii
12. Cine poate să se roage

Prefața autorului
Un turist care vizita China a intrat într-un templu păgân într-o zi de mare sărbătoare. O mulţime de oameni se închinau în faţa unui idol hidos, închis într-un altar sfânt. Vizitatorul a observat că cei mai mulţi dintre adepţii fanatici ai acestuia aduseseră cu ei bileţele pe care erau scrise sau tipărite rugăciunile lor. Aceste bilețele erau învelite într-un noroi tare şi le modelau în formă de bile, cu care aruncau apoi în direcția idolului. Turistul a întrebat care era motivul acestui procedeu ciudat. I s-a spus că dacă bila de noroi rămânea lipită de idol însemna că rugăciunea lor a fost ascultată de zeu, dar dacă aceasta se desprindea şi cădea la pământ însemna că rugăciunea lor a fost respinsă.

S-ar putea ca acest mod ciudat de a testa dacă rugăciunea este acceptată sau nu, să ne facă să zâmbim. Dar, nu este o realitate faptul că majoritatea creştinilor, bărbaţi şi femei, care se roagă Dumnezeului Celui Viu, cunosc prea puţin despre rugăciunea biruitoare? Cu toate acestea, rugăciunea este cheia care descuie uşa visteriei Lui.

Nu este o exagerare în a spune că întreg procesul de creşterea reală a vieții spirituale – toate biruinţele asupra ispitelor, toată încrederea şi pacea în mijlocul dificultăţilor şi a pericolelor, toate răspunsurile Duhului în perioadele de mari dezamăgiri sau pierderi, întreaga părtăşie cu Dumnezeu – depinde de practica rugăciunii în ascuns.

Această carte a fost scrisă la cerere şi cu multă ezitare din partea mea. Ea este rezultatul multor rugăciuni. Fie ca Acela, care a spus că trebuie să ne rugăm necurmat şi să nu ne lăsăm, să ne înveţe cum să ne rugăm!

Dumnezeul lui Caleb

(23 martie, dimineata – Iosua 13-15) Cu mers sprinten, spatele drept şi privirea ageră, vaşnicul luptător se îndreptă spre sala în care se afla Iosua. În calea lui oştenii îşi plecau capul în semn de respect şi se retrăgeau cu un pas înapoi. Nu … [Continue reading]

… in cautarea poeziei (2)

(23 martie, seara – Luca 1:57-80) "... crezi că mai putem reveni la ceea ce ar trebui să fim?" "...că mai găsim calea de ieşire din labirintul acesta al pseudo-creştinismului în care ne zbatem? că vom mai redescoperi calea spre ceea ce suntem … [Continue reading]

… in cautarea poeziei

(22 martie, seara – Luca 1:39-56) Nu ştiu prea bine cum au fost generaţiile dinainte de cea din care fac eu parte şi pot decât să preconizez în ce direcţie se vor îndrepta generaţiile care mă urmăresc îndeaproape. Ştiu însă că generaţiei mele îi … [Continue reading]

… cand mastile coboara!

(24 martie, dimineata – Iosua 16-18) Săbiile au fost şterse de sânge, mormintele astupate şi peste poporul sclavilor deveniţi stăpâni se aşternu liniştea. Deşi nu reuşiră să alunge din ţară orice urmă de popor străin ci au păstrat, incoştienţii!, … [Continue reading]

Frumusetea simplitatii

(24 martie, seara – Luca 2:1-24) Câte miracole nu ar fi putut face Dumnezeu pentru familia modestă din Nazaret, pentru Iosif şi Maria! Din ziua în care se anunţase marele Dar pe care Părintele îl făcea omenirii, de atunci binecuvântările ar fi … [Continue reading]

Intre trecut si viitor

(25 martie, Iosua 19-21) Scribul tocmai îşi ascuţea pana şi privea înciudat papirusul. Fusese greu să înşire atâtea seminţii, fiecare cu partea pe care o primea abia acum, a nu ştiu câta generaţie, din ţara promisă bunilor lor. Era linişte în ţară … [Continue reading]

Simeon, ultima fila

(25 martie, seara Luca 2:25-52) "La o parte, trece Marele Preot" strigă aprodul mulţimii pestriţe adunate în curtea templului. Tremurând, ca după un efort mai presus de puterile sale, bătrânul prinse cu mâinile peretele instabil al unei dughene … [Continue reading]