Ganditorul

În urmă cu multă vreme (încă eram în vechea locuinţă), am pornit o nouă serie de postări pe blog sub numele “Apel la istorie – parte din moştenire“.  Scriam atunci:

Înţeleg şi accept adevărul  trist conform căruia adeseori noi, evanghelicii, ne-am închis între zidurile propriilor dogme şi am ajuns să credem că doar ce facem noi, ce credem şi ce spunem poate să fie considerat adevărat creştinism şi că nu există, vai!, mântuire în afara grupului nostru restrâns, anemic şi de prea multe ori cu comportament de club exclusivist: intri greu şi ieşi repede.

Vindecare de atare păreri şi concepţii există şi una din pilulele pe care trebuie să le luăm se cheamă “istorie”, apelul la memoria cărţilor care s-au scris despre înaintaşii noştri, despre cei care, deşi gândeau şi acţionau aşa cum noi nu am face-o niciodată, au reuşit să stea în picioare atunci când încercarea credinţei lor se făcea cu foc şi nu au pregetat să îşi dea viaţa atunci când societatea le cerea acest tribut suprem.

Am vorbit despre John Wycliffe, am călătorit prin istoria lui Luther (o călătorie pe care o vom termina în curând) şi ne-am cam oprit. De atunci viaţa a curs, zilele au trecut (mult mai repede decât m-aş fi aşteptat) iar proiectul acesta (ca de fapt întreg blogul) a rămas pe o stradă a gândurilor, tăcut şi liniştit, aşteptând venirea primăverii. Târziu în iarnă, văzându-l pribegit, m-am îngrijorat şi am chemat ajutor. Strigătul, aproape mut, mi-a fost auzit de dragul meu profesor şi prieten dr. Alexandru Nădăban, omul care îmi mai condusese paşii prin istoria creştinismului.

A acceptat cu drag să participe la proiect şi de aceea, începând de acum şi până….. (nu ştiu când), vom păşi ghidaţi de domnul profesor prin diferite etape ale istoriei credinţei noastre, etape încrâncenate sau primăvăratice, însângerate sau senine. Articolele vor fi de forma întrebare-răspuns şi de aceea şi întrebările voastre pot apărea oricând aici.

Apelul la istorie rămâne un apel la viaţă şi mai ales la adevăr. Iar adevărul încă ne face liberi!

Ce s-a întâmplat după răstignirea Domnului Isus? (răspunde dr. Alexandru Nădăban)

Din punctul de vedere al celor care au vrut să îl răstignească pe Isus nu s-a întâmplat mare lucru. Bine că s-au trezit la timp şi nu au mers pe mâna ratatului ce i-a dezamăgit: falsul Mesia, falsul proroc, falsul fiu a lui David. În schimb, au reuşit să-l elibereze pe unul dintre cei mai mari patrioţi ce fusese capturat de romani: Baraba. După execuţie s-au dus acasă mulţumiţi, plini de voie bună. A doua zi, de bucurie că au scăpat de primul şi l-au scăpat pe al doilea, s-au dus la Templu, au adus jertfe de Paşte, au mâncat şi au băut ca tot iudeul temător de Dumnezeu, patriot şi …fericit. Şi ce dacă mai marii Templului au constata că perdeaua din Templu s-a rupt de sus pînă jos? Moliile erau de vină! În prima zi lucrătoare a săptămânii administratorul templului a cumpărat de la Metro Ierusalim câteva spraiuri de Raid să stârpească definitiv, atât moliile, cât şi ouăle lor. Apoi au continuat cu viaţa de zi cu zi.

Călătoriile misionare ale lui Pavel demonstrează că în sinagogi nu se prea auzise de Isus. Când Pavel ajunge la Roma iudeii din sinagoră auziseră de partida sa, dar nu ştiau exact despre ce era vorba. Puţin mai târziu, între 66 şi 73 are loc o răscoală în Galileea. Romanii intervin şi în 70 împăratul Titus asediază şi demolează Templul din Ierusalim, unde se baricadaseră toţi cei ce credeau că Yahwe va interveni miraculos şi spectaculos împotriva romanilor. Este cucerită fortăreaţa Masada, ultimii apărători sinucigându-se.

Între 132 şi 136 evreii se răscoală din nou sub conducerea lui Simon Bar Kokhba, proclamat domn al Israelului. Unele surse afirmă că într-o scrisoare el se auto-intitula Mesia. Din nou intervine armata romană. Sute de mii de evrei au fost omorâţi sau vânduţi ca sclavi. Satele şi cetăţile Israelului au fost distruse. În 351 are loc o nouă revoltă a evreilor. Este clar că evreii nu s-ar mai fi răsculat dacă ar fi crezul că Isus Cristos era Mesia. O lecţie scumpă şi amară pentru …fostul popor ales.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi toate noutăţile.

© 2010 ganditorul.net Apel la istorie!

Popularity: 9%

mai mult