Prezentare carte – promisiuni pentru mine

 

 

 

SCRIPTURA, ÎNTOTDEAUNA APROAPE
 
Ea nu a dezamăgit niciodată! I-a răsplătit pe toți cei care au rămas în preajma ei; i-a purtat pe brațe atunci când drumul vieții le era prea greu, le-a adus aminte de atâtea mii de promisiuni atunci când norii erau amenințători, și a construit, împreună cu ei, pas cu pas, eveniment cu eveniment, alegere cu alegere o viață cu adevărat rodnică.
 
Lasă cuvintele lui Dumnezeu să te poarte, pe tine sau pe cineva drag inimii tale, spre acea viață plină de semnificație. Da, valurile vor continua să bată în barca ta și viața, uneori, va durea foarte tare. Dar cuvintele ei, ale Sfintei Scripturi, te vor ghida de fiecare dată spre liman. Acel liman în care sufletul își găsește odihnă, viața semnificație și inima împlinire
 
 
 
Cuprins
 
 
Promisiuni pentru o viata din belsug
Mântuirea sufletului
Viata vesnica
Laudati pe Domnul
Toata încrederea
Pacea care întrece orice pricepere
Credinta care muta muntii
Harul ce copleseste
Nadejdea care nu înseala
Bucuria fara de hotare
Inima curata
Dragostea lui Dumnezeu
Dragostea pentru Dumnezeu
Dragostea pentru semeni
 
Promisiuni pentru clipe dificile. Când:
 
Teama copleseste
A aparut moartea
Întristarea doboara
Boala si-a înfipt coltii
Vrajmasii se înmultesc
Îngrijorarea paralizeaza
Esecul a batut la usa
Mânia sufoca
Ura da navala
Pizma e amara
Singuratatea striga
Risipa saraceste
Ispita da târcoale
 
Promisiuni o viata rodnica
Întelepciune
Ascultare
Rodnicie
Rugaciune
Iertare
Multumire
Calauzire
Smerenie
Tarie
Dedicare
Rasplatire
Cerul, un loc minunat

…cat priveste pacatul

De saptamani bune ma tot gandesc la necesitatea de a sublinia, o data si inca o data, in bisericile noastre puterea devastatoare a pacatului. Gandurile acestea sunt ca  o povara pe care o car cu mine oriunde m-as duce: la lucru sau acasa, in masina sau in vizita. M-am hotarat sa imi vars povara in forma unor predici si de atunci mi se descopera, incetul cu incetul, tot mai multe directii ale acestui subiect dureros. Pacatul nu doar il intristeaza pe Dumnezeu, nu doar distruge viata noastra…

Iata o directie a discutiei:

Recomandari #1

  1. Fii foarte specific cu ceea ce vrei de la ei (să citească şi să înţeleagă Scriptura  / să se roage / să propovăduiască Evanghelia  / ce ai adăuga?) – dacă nu ştim care sunt ţintele, cum vom şti sa ajungem acolo?
  2. Fii tu primul ceea ce le soliciţi lor să fie
  3. Dă cinste Scripturii în casa ta
  4. Disciplinează constant şi cu înţelepciune

 

LINK

Cand am uitat de maine

(Judecatori 1-3)

Tarziu, în noapte, adormi şi bătrânul general. Sub învelitoarea groasă, pe patul de cazarma, cu oşteni credincioşi aproape, somnul lui Iosua fu agitat. De multe zile nu mai dormea bine. Să fie bătrâneţea sau mulţimea de îngrijorări, povara care îi apăsa umerii obosiţi? Poate amândouă! Deşi împărţise ţara, deşi avea un consiliu de bătrâni înţelepţi, deşi fiecare seminţie era responsabilă de ce îi căzuse la împărţeală, grijile bătrânului nu se diminuaseră. Din contră.

Avea lângă pat, în permanenţă, veştile venite din felurite colţuri ale împărăţiei. Toate începeau triumfator şi sfârşeau bine. Aşa credeau cei care le scriseseră. Pentru Iosua toate aveau un gust amar. “am cucerit Gaza, Aschelonul şi Ekronul cu teritoriile lor. A fost o luptă grea dar Dumnezeul cel credincios a fost alături de noi. Au rămas doar locuitorii din câmpie. Au care de fier şi nu suntem pregătiţi să luptăm cu ei.” “cei din seminţia Beniamin te salută, mare general! Cu noi totul este bine, binecuvântarile Dumnezeului nostru sunt măreţe. Trăim în pace în cetăţile noastre. Cu noi sunt şi iebusiţii, popor liniştit şi harnic.”

Spre dimineaţă Iosua se sculă din aşternut şi se îndreptă spre sala de oaspeţi a casei sale. Acolo se simţea cel mai bine, acolo işi primea prietenii şi tot acolo işi petrecea zilele reflectând la viaţa-i ce statea să apună. Îl îngrijora viitorul mai mult decât orice, îl neliniştea prezentul mai mult decât putea mărturisi oricui. Manase, Efraim, Zabulon, Aser, Neftali, toţi aceştia au început să trăiasca în pace cu cei care trebuiau alungaţi. Toţi acestia vor aduce, mâine, pieirea lui Israel. “Eşti prăpăstios!” îi spuneau. E adevărat, pe la colţuri, niciodată în faţă, trimişii din fiecare seminţie înaintea cărora el a îndrăznit să vorbească. “Este bătrân, Iosua, şi a început să vadă ameninţare şi acolo unde nu este.” Unii încetaseră să işi mai trimită reprezentaţii la el, de teamă să nu fie iarăşi acuzaţi de lipsă de curaj de către cel ce fusese odată comandatul lor.

Le ştia însă inima. Li se înmuiase în faţa cetăţilor cucerite şi a birului ce urmau sa il primească. Niciodată viitorul nu arătase mai bine pentru ei şi pentru familiile lor şi în beţia entuziasmului şi presupusei vitejii au uitat ce este mai important: că nu sabia şi suliţa le asigurase  situaţia de acum ci promisiunea Celui care îi scoase pe părinţii lor din Egipt. Şi tocmai porunca Lui o călcau acum, tocmai Cuvântul Lui îl nesocoteau. Pe faţa bătrânului apăru o grimasa de durere. El, bătrânii ştiau ce înseamnă să nesocoteşti cuvântul Marelui Binefăcător. Nu vor ieşi bine din asta!

Şi poate că cel mai tare îl durea viitorul pe care oricum nu îl va mai vedea. Ştia că efectele neascultării lor de azi vor fi plătite scump de copiii lor. Pe el, Iosua, neascultarea răzvratiţilor acelora l-au costat ani grei de rătăcire în pustiu, morţi fără număr şi aşteptare grea. Care va fi preţul pe care nepoţii şi strănepoţii îl vor plăti? ÎI va milui Înduratorul?… şi gândurile vechiului oştean se transformau în rugă!

Generaţia noastră trăieşte plenar beţia aceasta. Trăim cu nesaţ prezentul ăsta bun şi înrobitor uitând de trecut, ignorând viitorul. Credem că poate o mică avere va cântări mai greu decât neascultarea şi indiferenţa de azi. Credem că  va veni ziua în care ne vom răzbuna pe timp şi vom face acel important de care acum nu avem vreme. Dar azi, în goana noastră, creem datorii pe care numai copiii noştri le vor plăti. Iar preţul nu va fi deloc mic!  

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul. 

© 2014 ganditorul.net Meditatii de-a lungul cărării!

Prezentare carte – Povestiri biblice pentru copii

 

O carte pe care copiii o vor indragi de la prima pana la ultima fila. Dar nu doar atat! Ci si o carte ce va reusi performanta de a starni si mentine interesul, de a intriga si mai ales de a apropia de Cer pana si pe cei mai mici copii. Cartea poate fi o revelatie atat pentru cei mici cat si pentru parintii sau educatorii care sunt interesati de apropierea copiilor de Cuvantul lui Dumnezeu.
 
Intr-o perioada in care educarea copiilor in spirit crestin ridica nenumarate intrebari, cartea aceasta ne deschide fereastra spre o lume pe care o cunoastem putin dar pe care o apreciem din plin: lumea in care copiii erau invatati, inca din frageda pruncie, tot adevarul Scripturii, despre bine si rau, despre planul lui Dumnezeu cu oamenii, despre pacat si consecintele lui, despre viata si moarte, despre lucrurile cu adevarat importante in viata. 
 
Episcop al Liverpoolului, J. C. Ryle a iubit copiii si a luat foarte in serios formarea lor spirituala. Ryle nu se sfieste sa puna lucrurile in lumina adevarului Scripturii, chiar daca se adreseaza copiilor care poate abia stiu sa citeasca, iar felul in care o face este captivant, edificator si plin de continut, de la un capat la altul.
 
Cuprins:
Capitolul 1 – Cei doi ursi 
Capitolul 2 – Copiii ce umbla in adevar
Capitolul 3 – Mic si intelept
Capitolul 4 – Nu vor mai fi lacrimi
Capitolul 5 – Fetita fericita
Capitolul 6 – Lucruri marunte
Capitolul 7 – Devreme, in cautarea lui Dumnezeu
 
JOHN CHARLES RYLE (1816-1900) s-a nascut in  Cheshire County, Marea Britanie. A urmat cursurile Universitatii Oxford,iar in 1841 Ryle a fost ordinat ca pastor si din 1880 a fost numit primul Episcol de Liverpoool. Cartile sale, cel mai adesea publicatii de mici dimensiuni, au fost si raman indragite de crestinii din toate colturile pamantului.
 
“J. C. Ryle este un adevarat campion al Evangheliei. Este unul dintre cei mai bravi si buni oameni pe care ii cunosc” - Charles Spurgeon

Marele inchizitor

Cartile citite pot fi, uneori, zabrelele unei inchisori din care nu poti sau nu mai vrei sa iesi. Alteori pot fi aripile catre rasaritul care se incapataneaza sa se indeparteze sau treptele catre o urmatoare etapa, dorita sau doar intuita. Asa sunt ele, prietenii reci si statornici! Uneori tot ele, cartile, se ivesc in freamatul zilelor si tin neaparat sa semene cu ceea ce tocmai traiesti devenind nu doar izvoare de intelepciune ci si leac pentru zile triste.

Zilele acestea pasi ma purtau, ba chiar ma tarau, spre romanul Fratii Karamazov, in special catre renumitul discurs al marelui inchizitor. „Marele Inchizitor urmează sa demonstreze că Satana are dreptate, că oamenii sunt infantilizabili, că scopul propriei lor vieţi trebuie să le fie indus din afară. Lor nu le trebuie libertatea. Având-o, ea îi încurcă. Deoarece nevoia de libertate e a celor puţini şi aleşi, rezultă că doctrina lui Isus e una de elite, neiubitoare de mulţimi şi neatentă la unica lor nevoie reală: nevoia de pâine. În povestea Marelui Inchizitor se consumă de fapt un nou episod din lupta dintre Diavol şi Dumnezeu.” (Gabriel Liiceanu)

Dostoievski – Fratii Karamazov Discursul Marelui Inchizitor

Prezentare carte – Crestinul care ingenuncheaza

 

Iată o carte care, încă de la prima ediţie, a ajutat sute de mii de credincioşi să redescopererugăciunea – cheia care deschide Cerul. Devenită una din lucrările clasice şi des citate despre rugăciune, cartea „Creştinul care îngenunchează“ este scrisă de un autor care a dorit să rămână anonim, undeva înainte de 1930. Ea răspunde, în cele 12 capitole, la câteva din cele mai cunoscute şi deseori puse întrebări care însoţesc viaţa de rugăciune a creştinului: „Cum ar trebui să mă rog?”, „Ce este rugăciunea?“  „Chiar trebuie să insist în rugăciune?” „Răspunde Dumnezeu întotdeauna rugăciunilor?” „Cine se poate ruga?”.
 
Atât prin învăţătura biblică profundă cât şi prin exemple edificatoare din viaţa misionarilor şi a predicatorilor, autorul subliniează încă o dată un adevărul de nestrămutat şi anume că toată creşterea spirituală – toate victoriile, increderea, pacea şi părtăşia cu Dumnezeu – vin doar din practicarea unei rugăciuni continue şi înflăcărate.
 
Cuprins
Prefața autorului
1. Marea nevoie a lui Dumnezeu
2. Promisiuni aproape incredibile
3. „Cere-Mi și-ți voi da!”
4. Cernerea semnelor
5. Ce este rugăciunea?
6. Cum să mă rog?
7. Chiar trebuie să agonizez?
8. Răspunde Dumnezeu întotdeauna la rugăciune?
9. Răspunsuri la rugăciune
10. Cum răspunde Dumnezeu la rugăciune?
11. Piedici în calea rugăciunii
12. Cine poate să se roage
 
Prefața autorului 
 Un turist care vizita China a intrat într-un templu păgân într-o zi de mare sărbătoare. O mulţime de oameni se închinau în faţa unui idol hidos, închis într-un altar sfânt. Vizitatorul a observat că cei mai mulţi dintre adepţii fanatici ai acestuia aduseseră cu ei bileţele pe care erau scrise sau tipărite rugăciunile lor. Aceste bilețele erau învelite într-un noroi tare şi le modelau în formă de bile, cu care aruncau apoi în direcția idolului. Turistul a întrebat care era motivul acestui procedeu ciudat. I s-a spus că dacă bila de noroi rămânea lipită de idol însemna că rugăciunea lor a fost ascultată de zeu, dar dacă aceasta se desprindea şi cădea la pământ însemna că rugăciunea lor a fost respinsă. 
 
 S-ar putea ca acest mod ciudat de a testa dacă rugăciunea este acceptată sau nu, să ne facă să zâmbim. Dar, nu este o realitate faptul că majoritatea creştinilor, bărbaţi şi femei, care se roagă Dumnezeului Celui Viu, cunosc prea puţin despre rugăciunea biruitoare? Cu toate acestea, rugăciunea este cheia care descuie uşa visteriei Lui. 
 
Nu este o exagerare în a spune că întreg procesul de creşterea reală a vieții spirituale – toate biruinţele asupra ispitelor, toată încrederea şi pacea în mijlocul dificultăţilor şi a pericolelor, toate răspunsurile Duhului în perioadele de mari dezamăgiri sau pierderi, întreaga părtăşie cu Dumnezeu – depinde de practica rugăciunii în ascuns. 
 
 Această carte a fost scrisă la cerere şi cu multă ezitare din partea mea. Ea este rezultatul multor rugăciuni. Fie ca Acela, care a spus că trebuie să ne rugăm necurmat şi să nu ne lăsăm, să ne înveţe cum să ne rugăm!

Prezentare carte – Creste-i in puritate

 

Într-o societate care a abandonat cu mult timp în urmă orice angajament semnificativ pentru castitate și virtute, creșterea copiilor în puritate poate fi o sarcină descurajatoare. Din păcate, pentru mulți părinți creștini, absoluturile  în domeniul sexualității au rămas, în totalitate, o noţiune mult prea vagă. Ce este mai exact puritatea? 
 
Are şi alte implicaţii, dincolo de porunca biblică referitoare la sexul premarital? Eșecul nostru de a oferi răspunsuri adecvate la aceste întrebări ne-a lăsat adesea copiii într-o stare de incertitudine morală. 
 
A sosit timpul pentru un standard clar, biblic și măsurabil al purității sexuale. În Crește-i în puritate, Gerald Hiestand stabilește un standard relevant şi biblic, oferind o definiție obiectivă a conceptului subiectiv de puritate. 
 
Gerald Hiestand (doctorand în Studii Clasice, Universitatea din Reading) este pastor senior asociat al Calvary Memorial Church (Chicago) și directorul executiv al Centrului pentru Pastori Teologi. Gerald are BA în Teologie Biblică la Institutul Biblic Moody și un MA în Gândire Creștină la Trinity Evangelical Divinity School. El este implicat în lucrarea pastorală din anul 1999 șşi a scris, de asemenea, o serie de cărţi şi articole. Cartea sa cea mai recentă, editată în colaborare cu Todd A. Wilson se intitulează: Becoming a Pastor Theologian: New Possibilities for Church Leadership (IVP Academic, 2016). Gerald şi soţia sa, Jill, au patru copii.
 
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Gerald Hiestand și pasiunea sa pentru a ajuta familiile în creșterea copiilor angajați în puritate sexuală. Scopul este măreț, iar beneficiile sunt imense și Crește-i în Puritate ne arată cum! 
Dr. James MacDonald, pastor principal, Harvest Bible Chapel
 
Cartea lui Hiestand este unică, biblică și schimbătoare de paradigmă. Este cea mai importantă carte pe care am citit-o pe acest subiect. Iată o lectură obligatorie pentru toţi părinţii! Şi da, poate folosi, în egală măsură, tinerilor.
David Cleland, pastor principal, Arlington Heights  
In sfarsit, un model biblic care ridica puritatea dincolo de alegerile arbitrare. Aceasta resursa excelenta simplifica si solidifica ceea ce fiecare familie are nevoie sa-i invete pe copii.
Betsy Corning - Director executiv, Entrusted Ministries

Biserică sau …..

Când  m-am aşezat în faţa unui monitor cu gândul de-mi aşterne gândurile pe paginile blogului, m-am temut de fiecare dată ca nu cumva să scriu sub imperiul impresiei de moment. Am crezut multă vreme că astfel de impresie trebuie decantată, trebuie lăsat praful momentului să se aştearnă pentru ca ce m-a marcat să se arate în lumina adevărată, neîntinat de impresii trecătoare. M-am temut apoi de puterea cuvintelor necernute şi prin sita celor care te citesc. Nimeni nu ar trebui să işi permită, fie şi numai prin câteva cuvinte aruncate de la departare, să dărâme unii din micuţii pentru care muri Cristos.

Astăzi însă, aleg să scriu chiar dacă o fac  în umbra impresiilor recente. Aleg să scriu chiar dacă nu am avut timp suficient pentru a cerne cuvintele.  Şi scrisul mi-l apropii ca pe un medicament.  Scriu pentru că mă simt singur şi nu este durere mai mare pentru un om decât să rămână  singur cu certitudinile dărâmate.

Am crezut pentru multa vreme că Biserica  este a Domnului ei şi nu a pământului ce i-a cerut prea de multe ori chirie. Am crezut că Biserica priveşte dincolo de timp,  dincolo de sfera imediatului,  la cununia cu Mirele-i iubit. Aşa am crezut! Şi am mai crezut că ea trebuie să fie lumină în noaptea vremurilor şi că îşi îndeplineşte mandatul acesta prin însăşi existenţa ei.  Spune nu activismului dar este activa, crede în har dar îşi suflecă mânicile, se roagă pentru vindecare în timp ce bandajează rănile şi mângâie sufletele. Mi-e însă din ce în ce mai greu să cred că am crezut bine!

Am participat de atâtea ori la întâlniri ale Bisericii, unde era chemat numele Domnului dar sărutată mâna politicianului încât am trecut de la surpindere la dezgust şi dezgustul mă părăsi în final lăsând loc cumplitului relativism. Dar dacă eu nu am dreptate şi Biserica trebuie să poarte coloratura partidului la putere? Dar dacă mandatul ei de Biserică se realizează prin harul Domnului şi banii statului? Dar dacă este o dovadă de eleganţă şi bună creştere să îi primim de policienii noştri şi să îi salutam cu reverenţa ce niciodată nu ne-a însoţit când ne-am salutat fraţii?  Dar dacă este un gest de înaltă spiritualitate şi înţelegere a condiţiei umane atunci când ne este gura plină de binecuvântări pentru oameni cu reputaţia păstrată în dosare la DNA şi mâinile reţinute în a binecuvânta fraţii întru credinţă (ei poate au păcate ascunse, poate au risipit harul şi de aceea nu ne întindem mâinile cu grabă)? Dar dacă tot ce am crezut eu despre Mireasa lui Cristos a fost greşit, ea între timp fiind….

Ştiu, subiectul acesta al politicii în biserică şi al implicării Bisericii în viaţa cetăţii este atât de discutat şi de controversat iar argumente se pot găsi  şi de o parte şi de alta (până la urmă aici am ajuns şi eu, în marea tulburată a relativismului în care fiecare este purtat de valul argumentelor sale).

Şi cu cu toate acestea, de ce mă  simt, în sânul bisericii ca pe holurile unei case….?… sau poate Cristos şi-a răpit deja Biserica şi noi facem ce vrem cu ce avem!

Prezentare carte – Pollyanna domnisoara

 

Intr-o lume ravasita de insatisfactii, lipsuri si pierderi mai mult sau mai putin ireparabile, Pol­ly­anna este cel mai bun tonic si medicament, pen­tru ca are darul sa gaseasca ceva bun in tot ce se intampla, molipsindu-i si pe cei din jur cu atitudinea sa. Jocul ei ne atrage irezistibil in aceasta aventura a regasirii de sine in ori­zon­tul bucuriei de a fi.

O lectura reconfortanta, pe parcursul ca­re­ia realizam ca schimbarea vietii e inlesnita de o sensibilitate atenta si increzatoare in sensul in­tamplarilor, sub semnul ludicului, al inocentei si al altruismului.

 

Cartea se gaseste aici