[preluare de pe blog.gramma.ro]

Incepand din anul 2014 noi, cei de la gramma.ro, ne-am propus sa va aducem mai multa informatie despre carti si mai ales despre cartile care merita atentie. In fiecare inceput de luna vom incerca sa va prezentam cateva carti care ne-au picat in mana in luna precedenta, carti care ne-au impresionat, pe care le-am citit sau cel putin frunzarit pendelete, carti care ne-au placut, carti pe care le iubim. Stim ca viata este prea scurta ca sa ne pierdem vremea cu carti “subtirele” si de aceea orice recenzie poate sa ajute, orice recomandare poate sa fie cu folos.

Asa ca plecam la drum cu ianuarie 2014. Iata cartile care ne-au facut cu ochiul si ne-au convins:

1. 20 de ani in Siberia – amintiri din viata

O carte formidabila cu efect de medicament pentru multe din “supararile” noastre. Cartea, editata intr-o forma de exceptie, este scrisa de Anita, o doamna ce ac terminat doar 3 clase dar care, pe langa talentul extraordinar, poarta cu sine  20 de ani de munca silnica, alaturi de cei trei fii, in Siberia.  Dupa o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastra ca neam ar trebui sa dispara.  Cartea aceasta, care nu numai ca se cere neaparat citita, dar ar merita sa fie asezata, prin biblioteci, intr-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine.“ – Monica Lovinescu.  Cartea se poate comanda aici

„Am eșit afară, am pus piciorul pe ganuc (= cerdac) și m-am mai uitat o dată pe feriastră, căci ardia lampa în casă, să o mai văd pe scumpa mea mamă. Am zărit-o oliacă, cum plângia sărmana, rămasă sângurică, bolnavă, fără nime lângă dânsa… Să las pe o mamă bolnavă în pat, care nu să putia stăpâni singură, fără nime lângă dânsa și să fii răpită, ca de niște fiare crunte, fără suflet și fără nici un pic de milă. Mă gândiam chiar atunci că mult mai bine ar fi să-mi deie un plumb, să nu văd, să nu știu că a rămas scumpa mea mamă, amărâtă, necăjită, străină, între patru pereți, fără nime lângă dânsa.”

O recenzie a cartii gasiti aici  Cartea se poate comanda aici

2. Hobbitul

Aici, la gramma.ro, am facut un experiment. Sunt o multitudine de filme si imaginii care pun cartile undeva in urma, la coada si copiii nostrii sunt prinsi, cu si fara voia lor, in aceasta lume, a biruintei imaginii. Ce putem face? Si atunci ne-a venit ideea: am luat hobitul acasa si am promis copiilor ca dupa ce il vom finaliza de citit ne vom uita, impreuna, in cadrul festiv, la ecranizare. Experimentul este in derulare.

Intre timp, am descoperit in Hobbitul, o carte savuroasa, numai buna de zavorat intr-o lume a visarii, serile impreuna cu copiii nostri. Lumea lui Tolkien este fascinantă într-adevăr și cui nu-i plac hobbiții până la urmă? Sunt leneși, bonomi, inteligenți, conservatori, hedoniști, buni bucătari și gazde excelente. În plus, sunt utili când pornești într-o aventură periculoassă, fiindcă știu să se furișeze, știu să răspundă la ghicitori și dacă mai găsesc și inele magice, atunci succesul este garantat.

Cartea The Hobbit a fost vanduta in peste 100 de milioane de copii din 1937 pana in prezent si va ramane pentru totdeauna una din cele mai frumoase carti scrise vreodata.

Cartea poate fi comandata de aici

3. Pledoarie pentru Cristos – editia a II-a

Cautata si iarasi cautata. Ceruta si iarasi ceruta! Asa a fost cu cartea asta timp de cateva luni, daca nu peste un an, bune. SI pentru cei care se ocupa de evanghelizare, pentru cei care vor sa faca ucenici, pentru cei care sunt nevoiti sa dea socoteala pentru credinta lor, cartea este intradevar un ajutor nepretuit.

Cartea poate fi comandata de aici

4. Anatomia unei dureri

Orice aparitie din C. S. Lewis este un eveniment. Si iata ca luna ianuarie 2014 ne-a surprins si inca bine. Aparuta la o editura evanghelica, cartea se recomanda atat prin autorul ei cat si prin momentul in care a fost scrisa: dupa moartea tragica a sotiei sale ca o modalitate de a supravietui “momentelor de durere innebunitoare de la miezul noptii.”

Anatomia unei dureri este meditatia onesta a lui C. S. Lewis asupra unor probleme fundamentale precum viata, moartea si credinta in mijlocul pierderii. 

 Cartea aceasta contine gandurile lui concise, nedisimulate din acea perioada: “Nimic nu-l scoate pe un om — sau in orice caz pe unul ca mine — din gandirea sa intru totul verbala si din credinta sa intru totul teoretica. Omul trebuie sa fie lovit naucitor pentru a se trezi la realitate. 

 Numai tortura scoate la iveala adevarul. Si numai sub tortura descopera omul acest adevar pentru el.” Ne aflam in fata unei marturii facute fara nici cea mai mica ezitare, dar si de o mare frumusete, despre felul cum chiar si un credincios de talia lui C. S. Lewis poate ajunge sa nu mai gaseasca niciun sens in univers, dar si cum, apoi, treptat, isi poate regasi directia.

Cartea se poate comanda de aici

5. Lecturi zilnice din istoria Bisericii

Nu putea lipsi, din prima luna a anului, si o carte de meditatii zilnice. Si inca ce carte!  Exercitiu acesta, de a lua la drum, pentru tot anul, un prieten cu doua coperte, cu care sa te intalnesti zilnic poate sa fie unul cu nebanuite bucurii.

5 minute pe zi îţi sunt suficiente pentru a descoperi personaje şi evenimente fascinante din istoria Bisericii. Dacă eşti gata să le sacrifici, atunci cartea Lecturi zilnice din istoria Bisericii este o alegere foarte potrivită, deoarece îţi oferă posibilitatea să afli mai multe despre „familia ta spirituală”, despre oameni care, alături de eroii Bibliei, fac parte din preţiosul tezaur al creştinătăţii.

 În cele 365 de istorisiri/instantanee vei avea ocazia să întâlneşti mari oameni ai lui Dumnezeu, precum: Billy Graham, Martin Luther, C.S. Lewis, John Wesley, Maica Tereza, Francisc de Assisi, Augustin sau Corrie ten Boom.

 

Cartea poate fi comandata de aici:

De ceva vreme in birourile Gramma.ro a fost agitatie. Astazi insa am iesit la lumina si nu oricum, ci cu prima carte in format e-book a editurii noastre. S-a lucrat mult, atat in ce priveste designul cat si in ce priveste traducerea, corectarea, aranjarea in pagina, codarea specifica ebook-urilor. Rezultatul este, insa, unul de care suntem nu mandri ci bucurosi.

Apoi, am vrut sa facem aceasta prima carte, ca pe toate cele ce vor urma, disponibila pentru cat mai multi romani. Desi toata lumea din industria de carte este speriata de perspectiva incalcarilor drepturilor de autor, am crezut si credem ca cea mai mare durere pentru un autor, un editor, un translator, un iubitor de carte nu este ca acea carte sa fie copiata ci sa ramana pe un raft obscur (fie el si digital), necunoscuta si nebagata in seama. Necitita, necomentata, nedorita!

Asa ca de astazi, oricine isi doreste, poate comanda cartea direct de pe Amazon (link aici). Urmeaza bineinteles si Apple Bookstore, Barnes and Nobles precum si alti cativa mari distribuitori. Si, un amanunt important, cartea este editata astfel incat citirea ei pe orice dispozitiv este o placere nu o adevarata aventura. (Cartea va fi, in curand, disponibila si in format tiparit aici)

De ce am inceput cu o carte de copii? Pai, printre multiplele argumente, este si dorinta de a ajuta parintii, posesori “vinovati” de tablete sau alte dispozitive, sa citeasca seara, la culcare, copiilor lor, o carte cu adevarat importanta pentru intreaga familie.

Si acum prezentarea cartii:

Cartile citite pot fi, uneori, zabrelele unei inchisori din care nu poti sau nu mai vrei sa iesi. Alteori pot fi aripile catre rasaritul care se incapataneaza sa se indeparteze sau treptele catre o urmatoare etapa, dorita sau doar intuita. Asa sunt ele, prietenii reci si statornici! Uneori tot ele, cartile, se ivesc in freamatul zilelor si tin neaparat sa semene cu ceea ce tocmai traiesti devenind nu doar izvoare de intelepciune ci si leac pentru zile triste.

Zilele acestea pasi ma purtau, ba chiar ma tarau, spre romanul Fratii Karamazov, in special catre renumitul discurs al marelui inchizitor. „Marele Inchizitor urmează sa demonstreze că Satana are dreptate, că oamenii sunt infantilizabili, că scopul propriei lor vieţi trebuie să le fie indus din afară. Lor nu le trebuie libertatea. Având-o, ea îi încurcă. Deoarece nevoia de libertate e a celor puţini şi aleşi, rezultă că doctrina lui Isus e una de elite, neiubitoare de mulţimi şi neatentă la unica lor nevoie reală: nevoia de pâine. În povestea Marelui Inchizitor se consumă de fapt un nou episod din lupta dintre Diavol şi Dumnezeu.” (Gabriel Liiceanu)

Dostoievski – Fratii Karamazov Discursul Marelui Inchizitor

Când  m-am aşezat în faţa unui monitor cu gândul de-mi aşterne gândurile pe paginile blogului, m-am temut de fiecare dată ca nu cumva să scriu sub imperiul impresiei de moment. Am crezut multă vreme că astfel de impresie trebuie decantată, trebuie lăsat praful momentului să se aştearnă pentru ca ce m-a marcat să se arate în lumina adevărată, neîntinat de impresii trecătoare. M-am temut apoi de puterea cuvintelor necernute şi prin sita celor care te citesc. Nimeni nu ar trebui să işi permită, fie şi numai prin câteva cuvinte aruncate de la departare, să dărâme unii din micuţii pentru care muri Cristos.

Astăzi însă, aleg să scriu chiar dacă o fac  în umbra impresiilor recente. Aleg să scriu chiar dacă nu am avut timp suficient pentru a cerne cuvintele.  Şi scrisul mi-l apropii ca pe un medicament.  Scriu pentru că mă simt singur şi nu este durere mai mare pentru un om decât să rămână  singur cu certitudinile dărâmate.

Am crezut pentru multa vreme că Biserica  este a Domnului ei şi nu a pământului ce i-a cerut prea de multe ori chirie. Am crezut că Biserica priveşte dincolo de timp,  dincolo de sfera imediatului,  la cununia cu Mirele-i iubit. Aşa am crezut! Şi am mai crezut că ea trebuie să fie lumină în noaptea vremurilor şi că îşi îndeplineşte mandatul acesta prin însăşi existenţa ei.  Spune nu activismului dar este activa, crede în har dar îşi suflecă mânicile, se roagă pentru vindecare în timp ce bandajează rănile şi mângâie sufletele. Mi-e însă din ce în ce mai greu să cred că am crezut bine!

Am participat de atâtea ori la întâlniri ale Bisericii, unde era chemat numele Domnului dar sărutată mâna politicianului încât am trecut de la surpindere la dezgust şi dezgustul mă părăsi în final lăsând loc cumplitului relativism. Dar dacă eu nu am dreptate şi Biserica trebuie să poarte coloratura partidului la putere? Dar dacă mandatul ei de Biserică se realizează prin harul Domnului şi banii statului? Dar dacă este o dovadă de eleganţă şi bună creştere să îi primim de policienii noştri şi să îi salutam cu reverenţa ce niciodată nu ne-a însoţit când ne-am salutat fraţii?  Dar dacă este un gest de înaltă spiritualitate şi înţelegere a condiţiei umane atunci când ne este gura plină de binecuvântări pentru oameni cu reputaţia păstrată în dosare la DNA şi mâinile reţinute în a binecuvânta fraţii întru credinţă (ei poate au păcate ascunse, poate au risipit harul şi de aceea nu ne întindem mâinile cu grabă)? Dar dacă tot ce am crezut eu despre Mireasa lui Cristos a fost greşit, ea între timp fiind….

Ştiu, subiectul acesta al politicii în biserică şi al implicării Bisericii în viaţa cetăţii este atât de discutat şi de controversat iar argumente se pot găsi  şi de o parte şi de alta (până la urmă aici am ajuns şi eu, în marea tulburată a relativismului în care fiecare este purtat de valul argumentelor sale).

Şi cu cu toate acestea, de ce mă  simt, în sânul bisericii ca pe holurile unei case….?… sau poate Cristos şi-a răpit deja Biserica şi noi facem ce vrem cu ce avem!