Praful fiecărei zile

Consideraţii generale la Evanghelia după Marcu

Marcu este cea mai scurtă dintre cele patru Evanghelii, o Evanghelie neglijată până în seculul XIX de către cercetători pentru că a fost considerată varianta scurtă a Evangheliei după Matei. Redescoperirea acestei Evanghelii precum şi importanţa care i s-a acordat în ultimele două veacuri ca şi sursă primară şi de inspiraţie pentru celelalte două Evanghelii sinoptice au făcut din Evanghelia după Marcu obiect de studiu intens şi de interes deosebit. Autorul acestei Evanghelii este încă disputat fiind acceptat unanim că apelativul Kata Markon (după Marcu) a fost adăugat cândva înainte de 125 d. Cr. de către un cărturar. Totuşi tradiţia şi părinţii Bisericii, dovezile interne precum şi cele externe îl dovedesc pe “Ioan zis şi Marcu” drept autorul Evangheliei.

Fiind unul dintre ucenicii cu care Petru a misionat mult se presupune că această Evanghelie este o compilație a informațiilor despre Domnul Isus pe care Petru le presăra în predicile sale. Alături de această sursă consistentă Marcu a mai folosit informaţii provenind din tradiţia bisericii primare, scurte discursuri sau ziceri ale Mântuitorului care circulau din gură în gură, tradiţia orală generală precum şi amintiri personale.  Nu există dovezi pertinente care să ne determine să credem că Marcu a folosit vreun text scris în momentele redactării Evangheliei.  Perioada de timp curpinsă între 57-59 este o datare plauzibilă a concepţiei Evangheliei după Marcu.

Sunt câteva chei importante care ne vor ajuta să înţelegem mai bine Evanghelia după Marcu. În primul rând trebuie notat faptul că în timp ce Evanghelia după Matei era destinată evreilor şi încerca să dovedească pe Isus drept Împărat al iudeilor, Evanghelia după Marcu este una universală şi care vede în Domnul Isus slujitorul tuturor. Această Evanghelie subliniază mai mult acţiunile Domnului Isus decât învăţăturile Sale, pune accent pe relatarea minunilor şi trece repede peste învăţătura pildelor sau discursurile Domnului Isus. Este o Evanghelie alertă, dinamică, energică care a fost scrisă într-o limbă greacă apropiată poporului de rând nu neapărat literară; francheţea debordantă cu care Marcu urmăreşte  acţiunile Învăţătorului dar şi răspunsul mulţimilor ce Îl înconjurau, abilitatea cu care  creionează chipul Domnului Isus dar şi al ucenicilor,  precum şi  acceptul pus pe drumul către cruce şi jertfa răscumpărătoare fac din Evanghelia după Marcu o adevărată redută a creştinătăţii.

(18 februarie, seara – Marcu 1:1-22 )

Privită de departe, de undeva de deasupra cu un ochi de cercetător, istoria omenirii este una deosebit de captivantă, atrage multe pasiuni şi este o sursă inepuizabilă de învăţătură dar şi de descoperiri fascinante. Dar dacă renunţăm pentru un moment să o privim aşa şi încercăm să conştientizăm că şi ceea ce trăim noi în fiecare zi devine istorie, sursa fascinaţiei se disipează repede şi nu rămân decât minutele, orele, zilele şi anii care se cer trăiţi, care trec mai repede sau mai greu, adesea acompaniaţi de elemente nu foarte spectaculoase, nu emoţionante sau pline de învăţătură.

Istoria fascinează dar viaţa omului simplu, din vechime sau din prezent, din antichitate sau din era noastră este o viaţă adesea pală, ternă, lipsită de un dinamism exagerat sau de uimitor. Mâncăm, bem, dormim, muncim, educăm copiii, creştem, ne îmbolnăvim şi murim şi nu este nimic fascinant în asta. Bineînţeles că viaţa este presărată cu momente extraordinare care devin poveşti nemaipomenite dar acestea nu sunt decât câteva cireşe pe un tort foarte mare.

A venit Ioan şi a început să boteze anunţând apropierea Împărăţiei lui Dumnezeu; după el a venit Domnul Isus cu care Împărăţia a devenit o realitate. A urmat botezul Mântuitorului, ispitirea, închiderea lui Ioan şi alegerea ucenicilor. Pentru evreul de rând acestea erau evenimente care se petreceau în preajma lui dar oare care era atitudinea potrivită faţă de ele? Cei mai mulţi au rămas în expectativă dar oare nu aceasta era cea mai bună atitudine pe care ei, cei înglobaţi în tipicul zilelor, ar fi putut să o îmbrace? Pentru a putea vedea extraordinarul din jur ei ar fi trebuit să dea colbul obişnuitului la o parte, să se apropie, să analizeze şi să se împărtăşească acestui extraordinar.

Suntem şi noi  asemenea lor adesea. Obişnuţi cu trecerea zilelor după un tipar pe care deja îl cunoaştem în profunzime, cu ochii pironiţi în pământ şi cu grumazul sfărâmat de greutatea îndatoririlor zilnice  ne petrecem  an după an. Ni se întâmplă ca Dumnezeu să ne surprindă câteodată trăgându-ne de mânecă şi atunci trăim momente înălţătoare şi devenim părţaşi ai evenimentelor ce mâine devin poveşti nepieritoare spuse la gura sobei nepoţilor şi tuturor celor ce vor să ne asculte. Am trăit odată, am văzut odată… dar de atunci ochii tot sticloşi sunt, grumazul tot doare. Fascinantul Dumnezeu a lăsat lângă noi frumuseţi care îţi taie respiraţia, momente de o reală înălţare şi evenimente care o dată trăite ne pot transforma definitiv. Numai că toate acestea sunt neglijent ascunse sub praful obişnuitului care aşteaptă doar suflarea noastră.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009.

Distribuie:

Graniţele noastre

(18 februarie, dimineaţa – Leviticul 23-24 )

Încă de la turnul Babel oamenii s-au împărţit în grupuri. Atunci împărţirea s-a făcut în funcţie de limba vorbită şi poate că aceasta este prima graniţă pe care am reuşit să o trasăm între noi, copii ai aceluiaşi Tată. Cu timpul graniţele au devenit tot mai bine creionate; distanţele geografice mari, nevoia fiecărui grup de securitate, conducătorii avizi de putere şi dornici de a conduce imperii distincte, cultura şi obiceiurile diferite, culoarea pielii sau forma ochilor şi multe alte lucruri ne-au despărţit şi ne-au determinat să ne baricadăm în propriile triburi, cetăţi, impărăţii şi imperii, oraşe şi ţări.

De la această separare şi până la învrăjbirea reciprocă nu a mai fost decât un pas pe care dorinţa unora de expansiune şi abilităţile altora de conducere l-au făcut foarte uşor. Au început bătăliile pentru teritorii şi asimilare, bătălii care continuă şi astăzi; a luat fiinţă naţionalismul extrem, xenofobia, rasismul şi o grămadă de alte sentimente murdare care ne-au determinat, de-a lungul istoriei să ne urâm reciproc şi să renegăm tot ce nu grăieşte limba noastră sau nu a trăit sub acelaşi “acoperiş” cu noi.

Cum să te raportezi la străinul care îţi este vecin, care mânancă ceva ce tu nu concepi, care se îmbracă, vorbeşte şi se poartă altfel? Să construim legi speciale pentru el, legi prin care să îi îngrădim libertatea, să îl dovedească diferit de noi dar care să constituie pentru noi un scut, o modalitate de apărare de tot ce este închipuit rău? Cele mai multe grupuri naţionale aşa au făcut dar priviţi la poporul sfânt. ” Să aveţi aceeaşi lege pentru străin ca şi pentru băştinaş; căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” La judecată, străinul va avea aceleaşi şanse ca şi băştinaşul, în comerţ şi orice formă de viaţă publică el va fi pe aceeaşi treaptă cu evreul, în viaţa privată va avea aceleaşi drepturi ca cei aleşi de Dumnezeu.

Şi în cadrul creştinismului ne-am împărţit în tabere şi am lăsat ca propriile dogme să ne fie graniţe dure. Cei de-o dogmă cu noi primesc adesea tratament preferenţial, avantaje în cadrul comunităţii noastre iar cei diferiţi sunt imediat priviţi ciudat, toleraţi dar niciodată acceptaţi până nu îi “evanghelizăm” pentru a îmbrăţişa dogma noastră. Cred că există motive serioase pentru păstrarea graniţelor precum există motive serioase pentru ca o grupare creştină să îşi păstreze specificul, dar totodată cred că încălcăm voia lui Dumnezeu atunci când iubim mai mult graniţele şi diferenţele decât pe străinul de lângă noi. El, Stăpânul tuturor a pus în fiecare, străin sau băştinaş, apropiat sau îndepărtat, chipul Său iar noi oamenii trebuie să învăţăm să respectăm asta.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

Distribuie: