Zeciuiala

(28 februarie, dimineata – Numeri 17-19 )

Are nevoie Dumnezeu de zeciuiala noastră? Îl poate îmbogăţi pe Dumnezeu cele câteva hârtii pe care le dăm lunar din portofelul nostru? Care este rolul şi motivaţia zeciuielii? Poate să fie ea înlocuită de impozitele pe care le dăm statului sau trebuie ca pe deasupra să adaugăm ceva? Este zeciuiala sinonimă cu dărnicia sau sunt două acţiuni separate pe care omul lui Dumnezeu le face? Acestea şi multe altele sunt întrebări legitime legate de zeciuială, întrebări la care nu am intenţia să răspund neapărat. Sunt însă câteva aspecte ale zeciuielii care se desprind uşor din învăţătura pe care evreii o primeau în pustiu, aspecte care nu se lasă ocolite:

– zeciuiala era o regulă divină în Israel. Nu conta cine eşti şi nici măcar cât de mari sau mici erau veniturile tale, dacă erai preot sau om simplu, conducător de trib sau agricultor dator. Fiecare îşi aducea zeciuiala din ceea ce putea să producă şi evreii au devenit de-a lungul timpului atât de scrupuloşi cu această practică încât aveau să dea zeciuială din in, chimen, mărar – semn al seriozităţii cu care tratau acest subiect.

– zeciuiala era adusă la Cortul Întâlnirii (Templu). Cu siguranţă că aveau săraci printre ei, oameni care aveau nevoie urgentă de ajutor şi pentru care acea zeciuială ar fi însemnat mult dar regula era regulă iar evreii au învăţat, prin bucurii şi mai ales prin necazuri să respecte regulile.

– zeciuiala era destinată în principal preoţilor, necesară supravieţuirii acestora. Ei erau cei care stăteau în permanenţă între norod şi Dumnezeu, cei care îndeplineau ritualurile, asigurau buna funcţionare a locaşului sfânt şi ei nu trebuiau uitaţi. Nu munceau decât pentru locul sfânt şi pentru norod şi cineva trebuia să se îngrijească şi de lucrurile absolut necesare supravieţuirii. Lipsa zeciuielii destinată preoţilor a dus, de-a lungul istoriei, la acte de corupţie inimaginabile, degradarea locaşurilor lui Dumnezeu şi, adesea, la o slujbă făcută cu lacrimi şi multă oboseală, alături de alte slujbe aducătoare de profit.

– zeciuiala vorbea lună de lună şi an de an evreilor că ei nu deţin pământul pe care stau, că nu sunt sursa primordială a ceea ce au reuşit să adune, că nu sunt stăpâni de drept peste nimic ci doar ispravnici. Atunci când, în cortul sau casa lor, evreii puneau deoparte ceea ce trebuia dus drept zeciuială ei ştiau că în felul acesta recunosc stăpânirea lui Dumnezeu peste ei şi peste tot ce au.

Cum privim astăzi zeciuiala, la distanţă de atâtea secole de statornicirea ei printre oameni? Cât de mult a afectat  gândirea seculară ce a încercat să taie rădăcinile a tot ce este sfânt practica zeciuielii?

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

Distribuie: