A inceput scoala. E si frumos, este si greu. Este si legata de multe amintiri este si incarcata de multe responsabilitati, atat pentru parinti cat si pentru elevi. Si nu doar responsabilitati, ci si o multime de intrebari. Cu ocazia asta parintii se vor intreba: oare va reusi copilul meu sa se integreze, oare va reusi sa tina pasul cu colegii lui, va reusi sa se fereasca de anturajele gresite? Si intrebarile curg si sunt multe si sunt din multe domenii: au de a face cu noi si meseria noastra de parinte, au de a face cu sistemul de invatamant si cu educatia copilului nostru, pe care o dorim buna, solida, baza unei vieti frumoase, au de a face cu ceilalti oameni, cu colegii de clasa, de scoala, cu prietenii si au de a face cu cele mai mari binecuvantari pe care ni le-a dat Dumnezeu: copiii nostri.
Din multimea aceasta de intrebari, daca privim atent in noi, exista o intrebare care sta timida, acolo, in marginea gandirii poate, dar care, desi nu striga la noi, asa de mult cum striga celelalte, este si ea o intrebare importanta, cu atat mai importanta cu cat are de a face cu elementul cel mai important al vietii noastre: credinta, statutul de credinciosi. Intrebarea este: va da dovada copilul meu ca este crescut intr-o familie de credinciosi? Sau pusa altfel, va face cinste numelui de copil de credincios? In clasa, la joaca, in relatiile cu ceilalti, pe strada, in vizita copiii nostri nu sunt doar atat, copiii nostri ci ei mai poarta o eticheta: copii de credinciosi si cei din afara sunt pregatiti sa ne atace atunci cand ceva nu este in ordine. Ne vor ataca pe noi si nu doar atat: vor ataca credinta la care am subscris, biserica la care mergem, in definitiv Domnul pe care il urmam. Si ca lucrurile stau asa stie fiecare parinte, chiar daca sunt momente in care nu este dispus sa recunoasca!
Apostolul Petru spunea bisericilor: Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. Despre o purtare buna este vorba si in cartea pe care vreau sa v-o prezint, cartea construita sub titlul: Bunele maniere pentru copilul crestin. Nu este o carte groasa dar este una care se poate explora cu fiecare copil. Ba in plus, copii o vor gasi atractiva fiind o carte cu pagini color si cu multe fotografii inedite.
Redactorul carti, Florin Bica, marturiseste: Se spune ca lucrurile pe care le invatam in copilarie le tinem minte toata viata. De aceea anii copilariei sunt cei mai potriviti pentru invatarea unor reguli de conducata care sa ne faca placuti in ochii celorlalti si sa ne deschida cu usurinta usile pe care le vom intalni in drumul vietii. Iata de ce cartea aceasta este o resursa utila. Ea poate fi punctul de plecare pentru discutii rodnice intre copii si parinti.
Volumul contine 25 de capitole in care sunt prezentate intr-un limbaj accesibil subiecte importante care au legatura cu viata noastra de zi cu zi. Autoarea a structurat fiecare capitol astfel incat sa fie usor de citit. Veti gasi informatiile de baza, esentiale: ce sa faceti si ce sa nu faceti, ce este considerat politicos si ce poate trece drept grosolanie in ochii celorlalti.
Fiecare capitol include, pe langa regulile de buna purtare in diferite circumstante, citate inspiratoare, versete biblie si fragmente literare care ilustreaza modele de comportare manierata sau exemple de comportament necioplit, care trebuiesc, cu siguranta evitate. O parte din capitolele cartii contin teste de verificare a modului in care a fost inteleasa si asumata informatia prezentata.
Spre deosebire de alte materiale educative despre bunele maniere, volumul acesta trateaza subiectul dintr-o perspectiva inedita. A fi civilizat, educat sau bine crescut este, in primul rand, o datorie fata de Dumnezeu. Un bun crestin este si un om care se poarta frumos. Cartea are un capitol dedicat exclusiv modului in care ar trebui sa ne comportam la biserica.
Cele 25 de capitole pot fi usor 25 de teme de discutie cu copilul nostru. Astfel, in 25 de saptamani sau 25 de zile putem sa discutam si sa implementam in copiii nostri modalitatile cele mai bune prin care pot saluta, folosi formulele de politete, pot fi punctuali sau pot purta o conversatie, cum sa se prezinte la servirea unei mese si care sunt regulile de igiena, de vestimentatie, legat de ordine si curatienie. Cartea mai cuprinde discutii si despre: comportamentul in public la socala sau la biserica, despre relatiile cu prietenii si musafirii, despre modul de comportare cu persoanele cu dizabilitati sau despre daruire, timp, munca, bani, vacanta, carti, televizor sau telefon. Nu este uitata nici socializarea online, animalele de companie sau mediul inconjurator.
Nu vom intra in detalii despre continutul acestor 25 de capitole dar credem ca acest volum poate sa devina o resursa valoroasa pentru fiecare parinte interesat de formarea frumoasa a copilului sau.
