"Adam si Cristos" – mostenirea lasata de Iosif Birau

coperta - Adam-CristosA trecut mai mult de un an de când Soarele Nepihănirii şi-a mai retras de pe pământul ostenit o rază.

Aici, în prezentarea firavă a moştenirii lăsate de Iosif, ar trebui să înşiruim diplome şi să adunăm titluri, experienţe şi performanţe,  să convingem că fiecare cuvânt cuprins între coperte merită citit, gândit, analizat. Despre  Iosif Birău  putem spune însă că „a fost”. Găsise, mai devreme decât atât de mulţi dintre noi, o cale prin care să fie cu adevărat, să existe şi existenţa lui să conteze pentru noi, ceilalţi, să îmbogăţească vieţi şi să aţintească priviri spre Cel ce „este” de-a pururi. Blândeţea fiecărei apropieri, cumpătarea fiecărui cuvânt, frumuseţea fiecărui gând făcură din Iosif un om, unul cu mult mai aproape de Cristos decât de Adam.

Moartea, timpurie am tinde să spunem, l-a răpit mutându-l în veşnicie dar Domnul vieţii ni-l va reda pe deplin în ziua revederii. Până atunci punem stăvilar uitării şi redăm celor mulţi „cântecul de lebădă” al gânditorului Iosif, cuvintele adânci ale teologului îndrăgostit de Sursa studiului său.

Un înger a plecat dar cuvintele lui rămân printre noi.

Cartea “Adam şi Cristos”, apărută cu sprijinul edituri Casa Cărţii, este mărgăritarul pe care Iosif îl lasă posterităţii. Puteţi comanda această carte lăsând un comentariu aici cu toate detaliile de livrare (comentariul nu va apare pe blog) sau prin e-mail la office@gramma.ro. Costul uneia este de 10 RON (la care se adaugă taxele poştale dacă nu sunteţi din Arad) - sumele provenite din vânzarea cărţii se vor direcţiona integral familiei Birău, cea care a susţinut integral apariţia volumului.

Un an fără Iosif

[A apărut cartea Adam şi Cristos scrisă de Iosif Birau. Detalii aici]

A trecut un an de când Soarele Nepihănirii şi-a mai retras de pe pământul ostenit o rază. Un an fără Iosif.. ce mult a trecut şi ce greu a fost. Nu mă întrebaţi dacă am reuşit să accept că nu mai este şi nici dacă am găsit vreun remediu pentru dorul ce-mi arde sufletul aşa de des.  A trecut un an şi parcă ieri se întâmplau toate, parcă ieri ne petreceam nopţile discutând, parcă ieri îmi zâmbea, mă sfătuia, mergeam la cursuri împreuna şi învăţam alfabetul unei prietenii adevărate.  Parcă ieri am discutat ultima dată la telefon, parcă ieri am primit năprasnica veste şi parcă ieri l-am înmormântat în lacrimi.  Atâtea momente frumoase şi  bucurii trăite împreună, îngrămădite în camera inimii alături de lacrimi, durere şi dor.

Astăzi nu mai vreau să plâng, las ca şuvoiul lacrimilor să inunde tăcut nestinsul dor al inimii mele. Nu plâng ci tac, închid ochii şi-aştept “dimineaţa revederii”.

A trecut un an dar ce este el pe lângă veşnicia pe care o vom petrece împreună?!

Alte articole despre Iosif:

- Un inger a plecat

- Mai gol, mai sărac, mai pustiu

- … dar rămâi în mine

De ce Iosif? Dar Augustin?

Sunt cateva intrebari care se repeta atunci cand in viata ta a intrat un copilas. Din cate am constatat eu, dupa intrebarea: “Ce este, fata sau baiat?” este cea legata de nume: “… dar cum il cheama?

Numele unui om este important!  Suntem si vom fi chemati pe nume (Isaia 43:1). De multe ori, in Sfanta Scriptura stergerea si uitarea numelui se poate constitui intr-o pedeapsa crunta iar pastrarea numelui pentru vesnicie este o rasplata mult ravnita (Isaia 56:5, Isaia 48:19). Marii scriitori ai lumii, filosofii si oamenii de stiinta au dorit ca numele lor sa ramana cunoscut si astfel, prin intermediul numelui, ei sa dainuiasca peste secole. Spunem Mihai Eminescu si ne gandim la poezie, Caragiale si ne apare in minte “O noapte furtunoasa”, Einstein si ne gandim la geniu, Adolf Hitler si ne infioram la gandul raului devenit lege, Maica Tereza si intelegem ce inseamna o viata dedicata slujirii.

E dificil sa iti alegi nume pentru bebelusul tau. Stai cumva suspendat intre prezent si viitor si te gandesti cum ai vrea, cum ar trebui sa fie strigat el, cel abia nascut. Si nu doar acum ci peste ani si ani. Iti doresti sa legi de acel nume si o poveste, o poveste care sa il inspire cand va fi mare, care sa ii dea curaj dar si sa nu il faca sa se rusineze de numele ce il poarta. Iti doresti muzicalitate in numele lui, vrei sa inlaturi orice posibilitate de diminutivare nepotrivita dar mai presus de toate se inalta rugaciunea ca El sa il cunoasca pe nume. Pe numele dat de tine! Ca El sa dea har si sa innobileze numele ales de o viata aleasa.

De ce Iosif? Pentru ca dintre toti prietenii cu care m-a haruit Tatal, Iosif a avut un rol aparte. El, om linistit si retras, ganditor si studios, discret si placut la vorba, cu o viata ca un mare indicator spre har, el mi-a marcat viata asa cum nimeni nu cred ca o va mai face. A plecat devreme dintre noi, prea devreme imi spun in fiecare zi. Inca ma intreb de ce El, Creatorul, a decis sa intre intai moartea in viata mea si apoi viata. Dar stiu ca atunci cand imi voi stiga fiul, numele prietenului meu si amintirea lui vor reveni la viata. Iosif va dainui prin Iosif. De aceea Iosif!

De ce Augustin? Am vut sa raman la primul nume, sa nu mai adaug nimic dupa el, crezand ca nu voi gasi nimic demn. Am gasit insa. Augustin tradus din latina insemna a creste, mare, venerabil dar si revenit si aceasta din urma traducere ma incanta cel mai mult. Cel care a impodobit acest nume cel mai frumos este recunoscut de catre Biserica Catolica drept sfant, de Biserica Ortodoxa drept fericit si de catre toti drept unul dintre cei patru Parinti ai Bisericii Occidentale. Este vorba de Augustin de Hipona, episcop, filosof si teolog. A cochetat cu retorica, a studiat filosofia iar opera lui teologica a avut un mare impact asupra gandirii europene si l-a influentat pe Luther. Ma impresioneaza la Augustin cautarea lui febrila dupa adevar. Trece prin mai multe etape pana ajunge crestin si niciodata nu se multumeste cu putin, de fiecare data pune intrebari si raspunsurile il determina la actiune. Pledeaza pentru separarea puterii seculare de biserica si pentru libertatea individului calauzit de har. Sinceritatea lui Augustin din Confesiuni (carte autobiografica) este cuceritoare.

De ce Iosif Augustin? Pentru ca inseamna Iosif Revenit! Pentru ca ambele nume au in spate oamenii care le-au infrumusetat, le-au dat sens.