(23 ianuarie, dimineata – Exod 7-8)
Exod 7-8
Faraon nu este o persoană uşor de convins . De fiecare dată gusta din asprimea unei urgii, asprime pe care o uita în ziua imediat următoare. Voise să scape de evrei, să îi împuţineze şi acum, când avea oportunitatea, se răzgândise. Parcă totuşi erau buni sclavii aceia în ţară, muncile pe care le făceau ei nu puteau fi înlocuite.
Asistăm încă o dată, ca de multe ori pe parcursul istoriei, la capriciile unui suveran care fac întreg poporul să sufere. Apa prefăcută în sânge, broaştele, păduchii, muştele câineşti nu îl afectau doar pe Faraon şi pe cei care luau decizii la curtea lui. Ele erau plăgi ce loveau direct şi în omul simplu, în cel care îşi vedea de treabă. Apartenenţa noastră la un sistem ne face părtaşi la bucuriile sistemului dar ne va aduce şi problemele sistemului.
Omul a simţit întotdeauna nevoia să se închine. Fie că s-a născut într-un imperiu cu tradiţie (Egiptul) sau într-un trib uitat de lume, fiinţa umană şi-a conceput o divinitate în faţa căreia s-a închinat şi de la care a cerut ajutor. Şi orice sistem religios ar fi fost conceput, acesta era valid până ce alt sistem sau altă divinitate îl dovedea nesemnificativ şi lipsit de putere. Aşa este istoria religiilor dar aşa este şi istoria noastră. De câte ori pe drumul vieţii nu suntem nevoiţi să renunţăm la păreri religioase, la opinii pe care le considerăm valide spiritual pentru că Dumnezeu ni le-a invalidat? Viaţa este un continuu proces de cunoaştere, cunoaştere ce poate fi aplicată şi spiritualului. Acum cunoaştem în parte, dispuşi să renunţăm, fără a fi loviţi de urgii, la opiniile pe care Cartea Sfântă ni le arată greşite, pentru a cunoaşte desăvârşit atunci, la capătul cărării.
Preotul Egiptului, Faraon, trebuia să se plece, trebuia să recunoască supremaţia unui Dumnezeu pe care nu îl cunoştea, al cărui mare maestru nu era. Urgie după urgie lovea în sistemul lui religios, zeu după zeu era afectat de urgiile pe care le stârneau Moise şi Aaron. Nu era doar o luptă a evreilor contra egiptenilor, era şi un duel al lui Dumnezeu cu presupusele divinităţi egiptene.
Iată o parte din zeii Egiptului:
Numele zeului | Pe cine stăpânea | Simbolul puterii |
Aker | Pământ – ajuta pe morţi | Două capete de lei |
Aton | Zeul soare | |
Bes | Ajuta la naștere – dăruitor de bărbăţie | Grup de demoni |
Hechet | Zeiţa primordială | Broască |
Isis | Zeiţa vieţii şi vindecării | Om |
Chepri | Zeul primordial – Soare răsare | Cărăbuş |
Knum | Dăruitorul Nilului – Făcătorul omenirii | Om cu cap de berbec |
Mut | Ochiul Soarelui | Vultur sau om |
Nut | Zeiţa cerurilor – mama corpurilor cereşti | |
Osiris | Stăpânea peste Faraonii morţi, viaţă, vegetaţie | |
Ra | Zeul soarelui şi al cerului – zeu naţional | Om cu cap de uliu |
Seichet | Păzitorul vieţii – apărătorul morţilor | Scorpion |
Set | Zeul haosului, pustiului, furtunii, recoltei | |
Sotis | Zeul apelor Nilului | |
Termutis | Zeița fertilităţii, recoltei şi a soarelui | Şarpe |
De aici puteti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devotionalul zilnic puteti sa:
– va abonati la newsletter lasand un comentariu aici cu mentiunea newsletter
– daca folositi un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.