Bun venit la noua casa a “ganditorului”

A trecut mult timp de când nu am mai scris nimic. În fiecare seara mă uitam cu jind la tastatură şi imi doream să continui ceea ce m-a înalţat cel mai mult spre cer în ultima perioadă: devoţionalul zilnic. Aş fi pornit din nou la drum dacă oboseala nu îşi cerea tribut şi dacă multişoarele activităţi în care sunt implicat mi-ar fi dat răgaz.

Cu trecerea timpului mi-am dat seama că revenirea nu poate să fie în acelaşi loc şi de aceea v-am pregătit o surpriză: gânditorul se mută în casă nouă, mai exact aici, pe Gânditorul.net.

O casă nouă presupune multe schimbări. Iată câteva dintre ele:

- un design modern, mult mai funcţional;

- predici noi în pagina de predicile mele;

- o parte din emisiunile (în format audio) pe care le realizez la Radio Ciresarii. Printre ele veţi găsi deja interviuri cu: Vladimir Pustan, Danut Mănăstireanu, Laurenţiu Balcan,  Vasile Tomoiaga, Daniela Nădăban, Laura Andreş, etc.

- update imediat din contul de pe twiter: twitter.com/ganditorul

Mai sunt şi alte funţionalităţi dar vă las pe voi să le descoperiţi.

Aşadar vă urez bun venit în noua mea casa virtuală.

Nutresc speranţa că vom parcurge împreună drumul rămas din pribegia noastră.

Danut Manastireanu la Ciresarii Online

În seara aceasta, 7 septembrie 2009, la 22:10 vă aştept cu o nouă emisiune Cireşarii Online. După cum promiteam în cadrul emisiunii de data trecută, în această seară am pregătit pentru voi un nou interviu, de data aceasta cu unul dintre cei mai citiţi, urmăriţi şi cunoscuţi bloggeri teologi din România: dl. Dănuţ Mănăstireanu.

Am întâmpinat discuţia cu destul de multă emoţie, doar nu în fiecare zi îţi este dat să vorbeşti cu o persoană de o erudiţie recunoscută. Însă raportatea d-ului Dănuţ Mănăstireanu, apropierea caldă şi sinceritatea debordantă, ideile profunde şi originale mi-au alungat tracul şi au rezultat într-o discuţie spumoasă, interesantă şi plină de conţinut.

Am discutat despre blogul Persona, despre experienţe plăcute şi neplăcute din viaţa de blogger, despre dosarul de la securitate şi deconspirarea publică, bloggosferă şi spaţiul online. Vă invit aşadar să ascultaţi în această seara, la 22:10 emisiunea Cireşarii Online, pe radiociresarii.ro, emisiune dedicată teologului Dănuţ Mănăstireanu şi blogului Persona.

Gândurile, opiniile, sfaturile şi întrebările voastre le puteţi trimite pe adresa de e-mail a emisiunii ciresariionline@yahoo.com şi pe ID-ul de messenger ciresariionline.

online_03© 2009 ganditorul.wordpress.com   Radio

Speranta in noapte – despre incredere

În seara aceasta ne întâlnim din nou la emisiunea Speranţă în noapte de la ora 22.10. Dacă data trecută am discutat despre frică şi anxietate, pentru această emisiunea  am ales ca temă principală “încrederea”. Nicolae Iorga spunea că “încrederea se pierde o singură dată”,  că odată pierdută drumul spre recucerirea ei este definitiv închis.

Ce ne determină pe noi la încredere? Care este motivul pentru care avem încredere în Dumnezeu? Experienţa personală? Sfânta dar vechea Carte? Teama că neîncrederea ne-ar trăda drept necredincioşi, despărţiţi de har? Avem încredere neţărmuită în El sau sunt domenii în care încrederea noastră este reţinută? Proclamăm încrederea în El dar ne străduim să ţinem toate lucrurile dependente de noi? “Încrederea în Dumnezeu” este doar o expresie dedicată duminicii şi imposibilităţilor sau ajunge un stil de viaţă?

Cum câştigăm încrederea prietenilor noştri? Ne străduim sau ne este un dat firesc? Ne-a fost vreodată trădată încrederea? Am înşelat vreodată încrederea cuiva? Cum rezolvăm crizele de încredere între noi oamenii, astfel încât să nu ajugem la o pierdere definitivă?

Este bine să avem încredere în oameni sau astfel de atitudine este un blestem? Neîncrederea în oameni ne fereşte de capcane iscusit întinse sau ne înstrăinează şi nefericeşte?

Aştept, ca de fiecare dată: gândurile, ideile şi întrebările voastre pe adresa de e-mail: sperantainnoapte@yahoo.com. Puteţi interveni oricând în emisiune folosind ID-ul de messenger sperantainnoapte sau adresa de e-mail sperantainnoapte@yahoo.com.

Vă aştept live la radiociresarii.ro la ora 22.10

speranta_03© 2009 ganditorul.wordpress.com   Radio

Resursecrestine.ro live la Ciresarii Online

Fiecare zi de luni înseamnă pentru mine o nouă emisiune Cireşarii Online, o călătorie sprâncenată prin online-ul cu semnificaţii creştine, românesc şi nu numai, o emisiune dedicată celor care îşi petrec o bună parte din timpul lor pe internet, care navighează pe diverse pagini, citesc sau întreţin bloguri, postează comentarii şi vânează resurse preţioase.

Dăţile trecute invitat de seamă al emisiunii a fost Vasila Tomoiagă, blogger clujean, fondatorul blogului de informaţie ClujulEvanghelic.ro. De data aceasta schimbăm registrul şi intrăm, LIVE, cu unul din fondatorii unuia dintre cele mai cunoscute site-uri evanghelice din România: resursecrestine.ro.

Puţini sunt aceia care nu au intrat, măcar din curiozitate, pe resursecrestine.ro. Poate că am căutat o poezie, am vrut să ascultăm un anumită melodie sau să ne uităm la un anume predicator. Indiferent care au fost motivele, resursecrestine.ro a devenit sursa primordială de astfel de informaţie. Tocmai de aceea în seara aceasta (luni, 17 august 2009, ora 22.10) vă propun să cunoaştem îndeaprope acest site şi pe cei care se ascund în spatele lui.

Pentru că emisiunea este Live din studioul Radio Cireşarii, mi-aş dori să putem interacţiona. Aştept mesajele, întrebările sau gândurile de bine, nelămuririle sau doleanţele voastre pe e-mail la ciresariionline@yahoo.com sau pe messenger folosind ID-ul ciresariionline. Tot astfel puteţi interveni şi în cadrul emisiunii.

online_03

© 2009 ganditorul.wordpress.com   Radio

O noua emisiune Ciresarii Online la 22.10

După cum deja o parte din voi ştiţi, în fiecare luni seara prezint la Radio Cireşarii o emisiune dedicată mediului online cu semnificaţii creştine. Încerc să pun laolaltă, prin interviuri şi discuţii deschise, prin analize şi comentarii cât mai pertinente, elementele online-ului care ne impresionează, ne ajută sau informează.

Data trecută am început un interviu cu Vasile Tomoiagă, omul care a adus în fiinţare şi îngrijeşte de Clujul Evanghelic, un blog dedicat informaţiei din mediul creştin clujean. Vom continua discuţia şi în emisiunea de astă seara (luni 10 august 2009), de pe www.radiociresarii.ro, la ora 22.10. Vom discuta despre regulile de copyright pe care fiecare creştin ce are de a face cu calculatorul trebuie să le respecte, despre cum se face apologetică online şi multe altele.

Vă aştept aşadar alături de mine astă seara la 22.10 pe www.radiociresarii.ro. Gândurile, sfaturile şi comentariile voastre le aştept pe e-mail la ciresariionline@radiociresarii.ro

online_03© 2009 ganditorul.wordpress.com   Radio

Speranta in noapte – nevoia de consiliere (emisiune radio)

În  spatele oricăror doi ochi se ascund drame adânci. Sunt bine baricadate de măşti groase şi zâmbete smulse, îmbrăcate în vorbe de bine şi ascunse de ochii oricărui străin. Le purtăm fiecare, însinguraţi, convinşi că nimănui nu-i pasă sau nu ar trebui să ii pese.

Doar seara târziu, când suntem singuri în cămara sufletului, dam masca jos şi ne uimim de profunzimea dramelor udate cu lacrimi amare. Totuși creștinul este chemat la o viaţă din belșug, la libertate şi plinătate, viaţă la care am renunţat însă de mult în mijlocul vitregiilor de tot felul.

Emisiunea Speranţă în noapte vă invită în fiecare sâmbătă, la radiociresarii.ro, într-o călătorie de regăsire a noastră în faţa lui Dumnezeu şi a planurilor lui Dumnezeu faţă de noi.

Sâmbătă, 8 august la 22.10 vă aştept la o primă emisiune cu măştile jos, emisiune în care vom vorbi despre nevoia de consiliere a noastră şi a celor de lângă noi. Vom pleca de la o poveste de viaţă dramatică şi vom escalada munţii intrebărilor cu privire la rolul pe care mărturisirea, consilierea, sfătuirea şi recunoaşterea le au în vieţile noastre.

Emisiunea se doreşte a fi una interactivă şi de aceea vă aştept pe toţi acei care consideraţi ca aveţi ceva de spus legat de acest domeniu al consilierii creştine, în direct, la Radio Cireşarii, prin e-mail (sperantainnoapte@yahoo.com) sau  prin messenger (sperantainnoaptea).

© 2009 ganditorul.wordpress.com Apel la istorie!

Invitatie – radiociresarii.ro

De câteva luni bune Radio Cireşarii, un radio exclusiv online, se pregăteşte să treacă de la stadiul de playlist la cel de radio cu emisiuni înregistrate sau în direct. S-a pus la punct un studio şi o grilă de programe, s-au găsit colaboratorii, s-au îmbrăcat haine noi şi astăzi, luni 3 august, la ora 12.30 Radio Cireşarii pleacă pe un drum nou.

În fiecare luni seara, de la 22.10 vă invit cu drag la Cireşarii Online, o emisiune despre online-ul cu semnificaţii creştine. Vom răsfoi împreună bloguri cunoscute, vom vorbi despre impactul pe care îl au anumite site-uri asupra voastră şi vom cunoaşte creştini interesanţi şi mai ales, activi în lumea online. Vom bate timid la uşa celor mai mari organizaţii creştine din lume, ne vom plimba pe holurile site-urilor celor mai importante biserici şi vom cunoaşte pe aceia care fac din internet un loc de întâlnire al copiilor lui Dumnezeu.

În seara asta v-am pregătit o surpriză: prima parte a interviului cu bloggerul Vasile Tomoiagă. Vom vorbi despre blogul ClujulEvanghelic.ro, despre cum este să fii un blogger cunoscut, despre regulile blogului şi ale comentariilor, despre experienţe frumoase dar şi experienţe triste în lumea online.  Astăzi la 22.10!

ciresarii header

Dumnezeul lui Caleb

(23 martie, dimineata – Iosua 13-15)

Cu mers sprinten, spatele drept şi privirea ageră, vaşnicul luptător se îndreptă spre sala în care se afla Iosua. În calea lui oştenii îşi plecau capul în semn de respect şi se retrăgeau cu un pas înapoi. Nu stârnea rumoare prin apariţia lui dar nici nu trecea neobservat de mulţimea care se înghesuia cu diferite jalbe la curtea celui care judeca peste Israel. Mergea fără să şovăie iar îi piept îi ardea bucuria veştii care ajunsese şi la urechile lui: marele Iosua prinse a împărţi ţara deşi aceasta nu era pe deplin cucerită. “Nu, anii grei de luptă, vecinătatea morţii şi situaţiile complicate de peste decenii, nu frânseră în prietenul Iosua puterea credinţei. Să împartă ţara pe care încă nu o stăpânea!… asta numai cel în care clocoteşte încrederea şi sălăşluieşte ascultarea poate să o facă!”

“Caleb, fiul lui Iefune…” fu anunţat luptătorul care era deja în prag. Se ştia prea bine motivul vizitei lui. În urmă cu 45 de ani acest Caleb a avut curajul să privească realitatea prin ochii Cerului şi să nu tacă. Putea să fie unul ca ceilalţi, să privească la uriaşii din cetăţi, la zidurile imense şi la armatele bine pregătite, să se sperie şi să vorbească… iar vorbele lui nu ar fi fost minciuni. Putea să tacă mâlc, să lase ca situaţia să decanteze profitul şi el să meargă în direcţia cea mai bună: să judece sau să încurajeze. A ales însă să vorbească atunci când vorbele păreau naive, să încurajeze atunci când pentru o simplă speranţă putea fi linşat de poporul fricos. A ales să creadă iar credinţa i-a fost răsplătită atunci cu vorbe. Caleb a luat cuvintele, le-a pus la inimă şi a tăcut.

Au urmat mulţi ani de rătăcire prin pustiu, rătăcire la care a participat din plin deşi nu era cu nimic vinovat. Au urmat şi ani grei de luptă, luptă de la care nu s-a dat înapoi.  A tăcut de fiecare dată şi a mers înainte, chiar şi atunci când viaţa îl pălmuia pe ambii obraji, luptele păreau interminabile şi mugurii bătrâneţii se arătau timid. A tăcut dar speranţa ce se furişase adânc în inima lui l-a ţinut în viaţă, în putere, în credinţă. ” Sunt patruzeci şi cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise […] şi acum iată că sunt în vârstă de optzeci şi cinci de ani. Şi astăzi sunt tot aşa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; […]dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea”

Mă simt ruşinat în faţa istoriei lui Caleb. Îmi revăd rugăciunile şi ştiu că acelaşi Dumnezeu care îi promitea atunci lui Caleb un teritoriu bogat dar care îşi uita promisiunea pentru patruzeci şi cinci de ani, acelaşi Dumnezeu ascultă astăzi şi rugăciunea mea de copil răsfăţat şi nerăbdător.  Ruşinat pentru că eu nu sunt gata să aştept împlinirea unei promisiuni atât de mult, pentru că timpul mi se pare că nu mai are răbdare cu credinţa mea sau credinţa mea mică nu rezistă sitei dese a timpului.  Ruşinat pentru că eu, om al societăţii consumeriste, am învăţăt prea repede să negociez cu Cel ce deţine toate lucrurile şi nu sunt gata să merg la luptă şi să traversez pustia fără o motivaţie constantă şi consistentă.

Trăiesc de multe ori sentimentul că noi, creştinii noului secol, ne-am făurit un dumnezeu care să corespundă nevoilor noastre care se schimbă cu viteza luminii şi trec cu cea a sunetului. Un dumnezeu care să primească, fără nazuri, moneda strâmbă de schimb a rugăciunii, cea ruginită a unei zile de post şi, uneori, cea ciuntită a unei fapte bune. Cum am reacţiona însă dacă Dumnezeul căruia ne închinăm s-ar purta cu noi precum s-a purtat cu Caleb, Moise, Pavel, Ilie? Ne-ar ajunge oare resursele de încredere şi untdelemnul credinţei pentru o perioadă lungă de secetă? Am păstra, ferecată în inimi de carne, speranţa în Cel ce pare la mii de ani lumină departe? Am continua să luptăm chiar dacă rezultatele se încăpătânează să apară?

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

Sărbătorile cărării

(14 februarie, dimineaţa – Leviticul 15-16)

Calendarul fiecărie naţiuni este presărat cu date trecute cu roşu, date ale sărbătorilor legale în care, cu mic cu mare, toată suflarea se gândeşte la semnificaţia sărbătorii, rememorează fapte măreţe din trecut sau îşi celebrează eroii.  Aşa ar trebui să fie, deşi dezvoltarea fără precedent a individualismului şi a santictăţii vieţii personale în detrimentul celei colective determină doar bucuria unei date libere, a unei zile de odihnă, închinată şi ea pe altarul bunei dispoziţii personale.

Evreii aveau şi ei sărbători specificie. Alături de toate celelalte reguli pe care le primesc în pustie ei sunt învăţaţi ca din timp în timp să se oprească şi să îşi aducă aminte de momente victorioase sau cruciale ale istoriei lor. Spre deosebire de celelalte naţiuni, israeliţii îşi bazau întrega fiinţă naţională pe Dumnezeu şi acţiunile Lui printre ei. Priviţi la poeziile lor (psalmii) – dacă multe dintre naţiunile cunoscute de noi celebrează în versuri măiestre dragostea, vitejia, patriotismul, evreii au compus pentru a-L slăvi pe El. Priviţi la istoria lor care deşi de multe ori arată depravarea umană, are un fir central,  cel al acţiunilor lui Dumnezeu. Acelaşi principiu se aplică şi sărbătorilor; fiecare sărbătoare evreiască Îl are în centru pe Dumnezeu şi este o reamintire a lucrărilor puternice pe care Creatorul le-a făcut printre ei, pentru ei.

Cea mai importantă sărbătoare a evreilor era Ziua Ispăşirii (Yom Kippur) când marele preot intra în Sfânta Sfintelor cu sângele jertfei pentru a face ispăşire pentru el însuşi şi pentru popor.  Deşi ziua aceasta era parte integrantă a Sărbătorilor lui Iehova, ea era una dedicată sobrietăţii, postului şi penintenţei. Era modul prin care ei îşi aminteau în fiecare an că au nevoie de ispăşire, de izbăvire de sub semnul morţii pe care păcatul lor, al familiei, al naţiunii îl aducea asupra lor.

Dincolo de sărbătorile naţiunii în care trăim şi pe care le respectăm, dincolo chiar şi de sărbătorile religioase de peste an, fiecare dintre noi avem încercuite în calendarele personale date importante, cu un iz aparte pentru noi. Poate că sunt zilele de  naştere ale celor apropiaţi, poate că este data căsătoriei, a unui mare succes sau a unui moment foarte trist. Pietre de aducere aminte pe cărarea noastră, întâmpinate cu strigăte de bucurie sau cu haine cernite, aceste sărbători sau comemorări sunt o piedică în calea prafului uitării. Alături de ele cred că în calendarul fiecărui om scăldat în har se regăsesc numeroase date care poartă însemnul regal al Marelui Împărat. Sunt momente în care El s-a atins de noi într-un mod determinant pentru viitor, zile de ispăşire sau de izbăvire, zile în care Marea Roşie a vieţii noastre s-a despicat lăsându-ne să trecem, zidurile Ierihonului au căzut şi ne-am întâlnirii cu Cel Crucificat. De la evrei învăţăm pilda lor; nu vom lăsa să se aştearnă praful peste lucrările Lui din viaţa noastră, vom nota fiecare semn al paşilor Lui şi îi vom celebra fiecare acţiune.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

În tabăra leproşilor

(12 februarie, dimineaţa – Leviticul 13)

2.000.000 de oameni în pustie, copii şi bătrâni, săraci şi bogaţi, bărbaţi şi femei, bolnavi şi sănătoşi. Riscul ca una dintre bolile transmisibile ale acelor vremuri (lepra) să se extindă şi să decimeze poporul înainte de a vedea ţara promisă era imens. Câteva cazuri netratate şi nesupravegheate puteau să producă mai mult rău decât armatele popoarelor înfricoşate care îi urmăreau pas cu pas.

Dar legea lui Dumnezeu a avut întotdeauna ca obiectiv apărarea individului şi a comunităţii alese. Respectarea legilor primite era viaţă, chiar şi în sensul ei biologic şi extrem de pragmatic. Nerespectarea indicaţiilor era periculoasă nu numai pentru individ ci şi pentru comunitatea întreagă.

Da, oamenii se îmbolnăvesc; li se întâmpla şi atunci, li se întâmplă şi astăzi şi li se va întâmpla cât va mai exista un pământ al pribegiei, independent de sfaturile nutriţioniştilor, reţinerile prescrise de medici sau atenţiei individului. Bolile vin uneori după multe semne de avertizare pe care noi le ignorăm, alteori după perioade de eforturi şi neatenţii prelungite dar câteodată şi fără nici un anunţ prealabil, pe nepusă masă, parcă din neant. Aşa este în lumea noastră pervertită; încercăm să ne ţinem viaţa cât mai departe de punctul debarcării şi trupul cât mai departe de durere dar inevitabilul se va întâmpla.

Am tinde să credem însă că în poporul ales, cel care Îl are pe Dumnezeu permanent prezent, care este condus de Moise, slujit de Aaron, poporul chivotului legământului, al promisiunilor şi răscumpărării, lucrurile trebuie să stea altfel. Doar nu există boală care să îl ia prin surprindere pe Dumnezeu, slăbiciune la care El să nu aibă medicament, rană pentru care să nu aibă balsam vindecător. “Lepră în tabără? Să fie vindecaţi toţi!… şi au fost vindecaţi!” ne-ar plăcea să citim în Leviticul 13. Aşa am găsi şi noi un suport mai solid la edificiul şubred al vindecării în care credem plini de noi şi de drag de pământ. Dar nu, Leviticul ne prezintă un Dumnezeu care cunoaşte bolile, simptomatica fiecăreia, care instruieşte preotul şi care ia hotărâri fără să intervină miraculos decât rareori.

Tabăra evreilor avea la periferie un loc al leproşilor, loc de chin  şi izolare. Pe leproşi îi mai vedeai şi la cort, şi pe uliţele prăfuite, printre corturi, întotdeauna în zdrenţe şi cu capul plecat şi barba acoperită, întotdeauna gata să strige “necurat, necurat!”. Cred că erau deranjanţi pentru evreii sănătoşi care le vedeau tabăra de departe, se întâlneau cu ei şi ştiau că viaţa poate să coboare până acolo şi poate chiar mai adânc iar mâine putea să fie rândul lor.

Locul leproşilor există şi astăzi afară din tabăra noastră, cea a sănătoşilor. Este locul cancerului, virusului HIV şi multor altor boli pe care nici nu îndrăznim să le rostim. Este neconfortabil să ne gândim la ei, îi izolăm în timp şi îi cercetăm cu inima împărţită deşi ei sunt cei care ne vorbesc cel mai tare despre perisabilitatea vieţii şi enormităţile pe care le spunem adesea în rugăciune. Se lasă şi astăzi motivaţi de discursul vindecării pe care îl rostim cu aplomb, cred şi azi cu ochii în lacrimi şi cu forţă, fiecare îşi mai adună, în bisericile noastre, cioburile de speranţă din cotloanele inimii. Iar Dumnezeu face ce a făcut şi atunci: uneori vindecă, ascuns şi tăcut, dar de cele mai multe ori aşteaptă în veşnicia fără lacrimi.

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009.