Daca am vedea deslusit…

(6 februarie, seara – Matei 23:23-39)

Soarele răsărea cu credincioşie în fiecare dimineaţa şi apunea cu regularitate în fiecare seara. Fiecare zi era copia fidelă a celei ce trecuse şi model perfect pentru cea care urma să vină. Conştiinţa era vândută la colţ de stradă pentru un ritual, o vorbă înţeleaptă, un act de bunăvoinţă reţinută; vindeau oamenii simpli, amărâţi, oropsiţi şi cumpărau cei cu dare de inimă şi derogări de lege: fariseii, cărturarii, oamenii “spirituali”. Aveau experiență de sute de ani în acest troc şi era avantajos de ambele părţi: evreii simpli aveau nevoie de împlinirea ritualurilor şi reprezentare în faţa lui Dumnezeu, fariseii şi cărturarii de tăcerea complice a primilor. Se ucideau profeţi, se jefuiau case, se complăceau în promiscuitate naţională şi nici o voce nu striga: opreşte. A, da, mai era Ioan Botezătorul în pustie dar zilele lui erau deja numărate.

În faţa națiunii, partidele spirituale ale poporului ales trebuiau să îşi păstreze imaginea imaculată şi nu puteau face asta decât prin păstrarea cu strictețe a regulilor impuse ale moralei vizibile, prin îndeplinirea legilor şi ritualurilor publice. Dreptatea, mila, credincioşia erau de mult ascunse sub colbul uitării.

Ferecau astfel, fără să ştie, cetatea şi nu permiteau să intre acolo suflul schimbării şi puterea protectivă a Dumnezeirii. Orice nu se conforma propriilor reguli era imediat respins şi categorisit ca greşit. Orice ar fi stârnit mila şi dreptatea din ei era considerat moment de melancolie peste care se trecea repede. Iar Dumnezeu îi privea cu drag de departe dorind să-i strângă “cum îşi strânge găina puii sub aripi”.

O, dacă pentru un moment ochii ni s-ar deschide şi am vedea viaţa noastră cu toate elementele care opresc atingerea lui Dumnezeu, cu toate acele credinţe la care ţinem mult şi ritualuri pe care le respectăm cu credincioşie care îl ţin pe Dumnezeu la uşa vieţii noastre, a familiei, a bisericii şi societăţii în care trăim. O, dacă am vedea desluşit pentru un moment!

De aici puteți downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devoţionalul zilnic puteți sa:

- va abonați la newsletter lăsând un comentariu aici cu mențiunea newsletter

- daca folosiți un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus

Primirea adevărului

(4 februarie, seara – Matei 22:23-46)

Adevărul poate să îmbrace multe forme şi să fie întâmpinat cu multe atitudini. Există adevăr care schimbă, care dă lumină pe cărare, adevăr care eliberează şi  care mângâie. Există adevăr care doare, ce nu poate fi acceptat, adevăr care indispune şi adevăr care poate aduce moartea. Există adevăr împletit cu dragoste, cu lacrimi şi cu speranţă precum şi adevăr împletit cu violenţa care aprinde ruguri, ucide oameni, porneşte războaie.

Două categorii de oameni au venit la Domnul Isus. Ambele se considerau deţinătoarele adevărului, ambele erau gata să plănuiască moartea celui care le răsturna credinţa, le înjosea dogma şi susţinea un adevăr mai puternic decât ce erau ele în stare să accepte. Au venit la Învăţător nu cu gândul de a se  lăsa învăţate ci cu speranţa de a-L determina să cadă în ispită, să greşească şi să se dovedească astfel neadevărat. Nutreau ascuns şi dorinţa ca acest învăţător să certifice dogma lor şi astfel să îi poziţioneze superiori celorlalţi. Dar atât saducheii cât şi fariseii au plecat cu capul în jos de la întâlnirea cu Adevărul, incapabili de a-l accepta sau demonta.

Nu de puţine ori ni se întâmplă se ne întâlnim cu adevărul de-a lungul cărării. Unele sunt adevăruri simple şi care ţin de pământul acesta, adevăr pentru ziua de azi sau cea de mâine. Altele sunt mai complicate şi pentru a le înţelege ne instruim ani la rândul, pentru a le accepta facem eforturi susţinute. Sunt însă şi adevăruri care transcend viaţa noastră măsurată în minute şi secunde, adevăruri spirituale.  Adeseori aceste adevăruri le aflăm din încercările vieţii, ca şi concluzie la o perioadă dificilă sau fericită sau le extragem de pe paginile Sfintei Scripturi.  Sunt adevărurile care ne dor cel mai tare pentru că ele lovesc în dogmele noastre, în preconcepţiile dobândite de-a lungul anilor. De prea multe ori ne apropiem de Adevăr cu speranţa ca acesta să confirme ceea ce noi credem, să întărească dogmele în care suntem prinşi. Adevărurile spirituale care ne contrazic ne găsesc aflaţi în fugă, ascunşi în spatele tradiţiei, a dogmelor închise, a nepăsării. Singurul care schimbă este Adevărul primit cu o inimă şi o minte deschisă, cu sete de cunoaştere şi drag de cercetare.

De aici puteți downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devoţionalul zilnic puteți sa:

- va abonați la newsletter lăsând un comentariu aici cu mențiunea newsletter

- daca folosiți un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.