Primirea adevărului

(4 februarie, seara – Matei 22:23-46)

Adevărul poate să îmbrace multe forme şi să fie întâmpinat cu multe atitudini. Există adevăr care schimbă, care dă lumină pe cărare, adevăr care eliberează şi  care mângâie. Există adevăr care doare, ce nu poate fi acceptat, adevăr care indispune şi adevăr care poate aduce moartea. Există adevăr împletit cu dragoste, cu lacrimi şi cu speranţă precum şi adevăr împletit cu violenţa care aprinde ruguri, ucide oameni, porneşte războaie.

Două categorii de oameni au venit la Domnul Isus. Ambele se considerau deţinătoarele adevărului, ambele erau gata să plănuiască moartea celui care le răsturna credinţa, le înjosea dogma şi susţinea un adevăr mai puternic decât ce erau ele în stare să accepte. Au venit la Învăţător nu cu gândul de a se  lăsa învăţate ci cu speranţa de a-L determina să cadă în ispită, să greşească şi să se dovedească astfel neadevărat. Nutreau ascuns şi dorinţa ca acest învăţător să certifice dogma lor şi astfel să îi poziţioneze superiori celorlalţi. Dar atât saducheii cât şi fariseii au plecat cu capul în jos de la întâlnirea cu Adevărul, incapabili de a-l accepta sau demonta.

Nu de puţine ori ni se întâmplă se ne întâlnim cu adevărul de-a lungul cărării. Unele sunt adevăruri simple şi care ţin de pământul acesta, adevăr pentru ziua de azi sau cea de mâine. Altele sunt mai complicate şi pentru a le înţelege ne instruim ani la rândul, pentru a le accepta facem eforturi susţinute. Sunt însă şi adevăruri care transcend viaţa noastră măsurată în minute şi secunde, adevăruri spirituale.  Adeseori aceste adevăruri le aflăm din încercările vieţii, ca şi concluzie la o perioadă dificilă sau fericită sau le extragem de pe paginile Sfintei Scripturi.  Sunt adevărurile care ne dor cel mai tare pentru că ele lovesc în dogmele noastre, în preconcepţiile dobândite de-a lungul anilor. De prea multe ori ne apropiem de Adevăr cu speranţa ca acesta să confirme ceea ce noi credem, să întărească dogmele în care suntem prinşi. Adevărurile spirituale care ne contrazic ne găsesc aflaţi în fugă, ascunşi în spatele tradiţiei, a dogmelor închise, a nepăsării. Singurul care schimbă este Adevărul primit cu o inimă şi o minte deschisă, cu sete de cunoaştere şi drag de cercetare.

De aici puteți downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devoţionalul zilnic puteți sa:

- va abonați la newsletter lăsând un comentariu aici cu mențiunea newsletter

- daca folosiți un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.

Povestea multora

(3 februarie, seara – Matei 22:1-22)

Venea la biserică doar de gura părinţilor şi când venea căuta colţul cel mai retras al balconului pentru a putea butona telefonul, mesteca gumă şi asculta muzică în linişte. Nu era interesat de nimic din cele ce se petreceau acolo, prea erau în urmă pocăiţii ăștia, parcă trăiau într-un alt secol.

Astăzi însă îţi uitase telefonul acasă şi locurile pe care de obicei le agrea erau deja ocupate de tineri care aveau aceleaşi preocupări ca şi el. A fost nevoit să se aşeze chiar pe mijloc, pe locurile cele mai vizibile de la amvonul bisericii. Ţinea la imaginea lui aşa că a decis să fie cuminte şi să se dea drept un ascultător atent.

Pastorul vorbea despre un Împărat care îi făcea nuntă feciorului său. Un împărat puternic care a chemat oameni de vază la ospăţ. Dar nimeni nu a răspuns chemării Împăratului. Unii erau preocupaţi de holdele şi afacerile lor, alţii s-au dovedit a fi nişte ucigaşi. În final odaia de nuntă s-a umplut de oameni adunaţi de la răspântii, oameni simpli sau complicaţi, răi sau buni.

Cei chemaţi iniţial la nuntă semănau cu el, parcă spunea păstorul. Veneau la biserică, ascultau slujba şi Dumnezeu le dădea de fiecare dată o invitaţie. Dar ei erau interesaţi de cu totul alte lucruri; holdele, afacerile, bucuriile, viaţa era mai interesantă decât o nuntă a viitorului.

A plecat acasă îngândurat. Este oare posibil să fi fost atâta timp la biserică şi să nu fi auzit de invitaţia lui Dumnezeu? Este posibil să fi respins mâna care îi oferea invitaţia? Urmează o nuntă în univers la care era şi el chemat dar lumea şi alte preocupări l-au obligat să fie departe de acest eveniment? O nuntă, o haină nouă, o invitaţie… sunt gândurile cu care a adormit.

De aici puteți downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devoţionalul zilnic puteți sa:

- va abonați la newsletter lăsând un comentariu aici cu mențiunea newsletter

- daca folosiți un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.