Apendice – devotional, 26 ianuarie

Am citit de curând o întâmplare care se potriveşte foarte bine cu  ceea ce tocmai am scris în această seara pe marginea textului din Matei 17. Este uimitoare şi atât de relevantă. Iat-o!

Staţia de metrou L’Enfant Plaza, Washington DC, într-o dimineaţă friguroasă de ianuarie 2007.
Un om cântă la vioară 6 piese de Bach timp de 45 de minute. În acest timp, aproximativ 2 milioane de oameni trec prin staţie în toate direcţiile, majoritatea mergând spre serviciu… După 3 minute, un bărbat între două vârste îl observă pe violonist cântând. Se opreşte pentru câteva secunde, după care pleacă mai departe, grăbit; 4 minute mai târziu, violonistul primește primul dolar: o femeie îi aruncă un dolar în cutia viorii şi îşi continuă drumul, fără să se oprească. După 6 minute, un tânăr se opreşte, sprijinindu-se de zid, şi îl ascultă. Apoi se uită la ceas şi pleacă grăbit. După câteva minute, un băieţel de 3 ani se opreşte, dar mama lui îl împinge mai departe. Copilul se opreşte iar şi se uită la violonist. În final, mama îl prinde de mână şi îl trage după ea. Copilul merge, dar ţine capul întors şi se uită la cel care cântă. La fel s-a întâmplat cu mai mulţi copii care au trecut pe acolo. Dar toţi părinţii, fără excepţie, i-au tras pe copii după ei şi şi-au continuat drumul.

45 de minute violonistul a cântat. Doar 6 oameni s-au oprit pentru o perioadă puţin mai lungă să îl asculte. Cam 20 de persoane i-au dat bani din mers. A strâns în total 32 de dolari.
După aproape o oră şi-a strâns lucrurile şi a plecat, fără să fie băgat în seamă de cineva. Nimeni nu l-a aplaudat sau l-a lăudat.

Niciunul dintre cei care au trecut prin staţie nu a ştiut că violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai mari muzicieni din lume, cântând unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodată, la o vioară a cărei valoare este estimată între 3 şi 5 milioane de dolari. Cu două zile înainte, Joshua Bell a concertat cu casa închisă la un teatru din Boston, unde un bilet costa de la 100 de dolari în sus. Joshua Bell a cântat în staţia de metrou, acţiune organizată de Washington Post, ca parte a unui experiment social despre percepţie, gust şi priorităţile oamenilor.

Întrebările care au reieşit în urma experimentului: în cursul obişnuit al vieţii, putem distinge frumuseţea? Recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?

Concluzia experimentului: dacă nu avem un moment în care să ne oprim şi să îl ascultăm pe unul dintre cei mai buni interpreţi din lume, cântând unele dintre cele mai frumoase melodii scrise vreodată, la unul dintre cele mai fine instrumente… câte alte lucruri trecem cu vederea?” (citat preluat de aici)

Articole interesante despre acest experiment găsiţi aici şi aici

Iată şi filmul experimentului:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=myq8upzJDJc&hl=en&fs=1]

Dacă în lucrurile legate de viaţă, de lângă noi, pe care le putem vedea, auzi, percepe clar, vedem adesea aşa de neclar oare ce atenţie trebuie să acordăm celor spirituale care nu ne atrag neapărat atenţia prin zgomot, culoare şi mişcare?

Ochelarii sparţi ai experienţelor

(26 ianuarie, seara – Matei 17)

Suntem fiinţe limitate. Vedem lumea prin ochelarii sparţi ai experienţelor, învăţăturilor, preconcepţiilor şi tradiţiilor moștenite sau cumulate în timp. Suntem produsul mediului în care ne dezvoltăm, mediu pe care îl depăşim rar şi doar plătind un preţ mare. Felul în care ne-am format determină felul în care vedem şi ne raportăm la realitatea înconjurătoare şi adeseori raportarea şi concluziile noastre sunt tributare limitărilor la care suntem supuşi.

Aşa e acum, aşa era şi atunci, în vremea Domnului Isus. Ceasul lui Dumnezeu bătuse şi după o perioadă de tăcere şi negură grea, pe pământul promisiunii se născuse cel care trebuia să aşeze lucrurile înainte de venirea lui Mesia. Ce bucurie ar fi trebuit să fie, ce veşti pline de încurajare, speranţă ar fi trebuit să circule în Israel. Ilie, prorocul, era din nou printre ei şi venirea lui prevestea venirea lui Mesia. “Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.” Era posibil? Să fi fost printre ei Ilie şi ei să fi ratat şansa să-i soarbă cuvintele, să-l urmeze? Era posibil ca tocmai ei, cei care aşteptau înfriguraţi schimbarea, să nu o recunoască atunci când ea a venit şi să-l ucidă pe reprezentatul ei? Da, era posibil! Da, o făcuseră. Ochii împăienjeniţi cu care priveau realitatea, punctul obtuz din care analizau realitatea, i-a împiedicat să vadă bine, să recunoască, să se bucure.

Era blestemul lor, un blestem care ne urmăreşte şi astăzi, peste mii de ani. Împovăraţi de obligaţiunile zilnice, de griji şi planuri, de dureri şi probleme, de egoism şi materialism, uităm să ne curăţim privirea pentru a vedea bine, uităm să ne-o limpezim în Soarele Neprihănirii. Trec pe lângă noi sute de ocazii în care Cerul este aproape, în care schimbarea se poate întâmpla, mesajul mult aşteptat a venit şi momentele cercetării ne sunt la îndemână. Trec şi nu suntem capabili să le observăm şi să le fructificăm în folosul nostru veşnic.

O, Doamne, dă-ne capacitatea să vedem limpede realitatea. Să o vedem în lumina Ta. Dă-ne îndrăzneala să privim oamenii, realitatea, situaţiile, pe noi înşine şi viaţa aşa cum le vezi Tu! Şi pe toate să le acordăm voii Tale.

De aici puteti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devotionalul zilnic puteti sa:

- va abonati la newsletter lasand un comentariu aici cu mentiunea newsletter

- daca folositi un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.

Imnul închinării

(26 ianuarie, dimineata – Exod 14-15)

Exod 14

Trebuie să fi fost greu şi totodată extraordinar să faci parte din Israelul acelui moment. Robia începea să fie undeva tot mai departe în mintea şi inima lor şi acum Dumnezeu scria cu ei una din poveştile istoriei mondiale care va fi cunoscută la scară largă.

Nu erau pregătiţi pentru o asemenea experienţă aşa cum nici noi nu suntem niciodată pregătiţi să luăm parte la lucrările extraordinare pe care Dumnezeu le poate face. Aveau în inimă un sâmbure de curaj, doar ei ieşiră din Egiptul jefuit; aveau şi un sâmbure de încredere, doar au văzut cum natura întreaga şi prin ea Dumnezeu, era de partea lor (ei în lumină, Egiptul în întuneric; ei sănătoşi, egiptenii bolnavi; animalele lor întregi, ale egiptenilor moarte). Dar acum, cu Marea Roşie în faţă şi cu armata egipteană în spate, sâmburii aceştia erau prea mici. Nu ştiau să lupte deşi şi-au încropit o armată, nu ştiau să creadă deşi văzuseră  lucrări mari.

Prima bătălie a lui Israel şi nici un israelit nu ridică arma. Prima victorie şi nici măcar o picătură din sângele lor nu a curs. În coridorul acela din Marea Roşie au păşit temători. Nu ştiau bine ce se întâmplă; norul acela imens din spatele lor de care armata egipteană nu se mai vedea, pereţii aceştia de apă, stăvilar la dreapta şi la stânga, totul parcă era pus în slujba victoriei.

Egiptul rămâne fără sclavi şi fără viteji. Primise o lovitură de moarte iar răzbunarea nu mai era o soluţie viabilă pentru că au aflat cu amar că pentru evrei luptă Dumnezeu. Israel, popor ales, îşi continuă drumul către ţara promisă. Ameninţarea din spate şi obstacolele din faţă nu sunt o barieră pentru cel care Îl are pe Dumnezeu de partea lui.

Exod 15

Tocmai luaseră parte la cea mai mare manifestare de putere a lui Dumnezeu în Vechiul Testament. Au fost acolo, au văzut cu proprii ochi, au trăit fiecare secundă a evenimentului şi acum, pe malul celălalt, privind spre zare la Egiptul durerilor, la ţara urgiilor, la Marea Roşie care nu numai că nu le-a dat pieirea ci Dumnezeu a transformat-o într-un aliat, acum israeliţii erau muţi de uimire.

În urma acestei izbânzi neegalate în istorie, israeliţii au simţit nevoia să se închine şi să o facă prin cântare. Probabil că este cel mai vechi imn dedicat lui Dumnezeu pe care istoria l-a consemnat. El pune prima cărămidă la edificiul închinării evreieşti, un edificiu cu atât mai frumos cu cât în mijlocul poeziilor şi compoziţiilor lui este însăşi Dumnezeu.

De aici puteti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009. Pentru a primi constant devotionalul zilnic puteti sa:

- va abonati la newsletter lasand un comentariu aici cu mentiunea newsletter

- daca folositi un program de citire feed, prin click pe feed on articole situat in coltul din dreapta sus.